Taina proverbelor și a zicătorilor

Înțelepciunea străbunilor a ajuns la noi sub formă de proverbe și de zicători. Este fascinant să explorezi această lume miraculoasă a Adevărului păstrat în câteva cuvinte alcătuite cu tâlc. Nu există practic proverb sau zicătoare care să nu aibă o profunzime abisală. Poți explora această lume fascinantă a „cuvintelor potrivite” și te poți conecta la acea lume a străbunilor înțelepți doar dacă îți deschizi Inima și te lași purtat de de unduirea timpului cu mii și mii de ani în urmă, în acea lume diferită de cea în care trăim astăzi doar prin tehnologiile diferite folosite atunci, prin obiceiuri și prin port. „Cuvântul potrivit la locul potrivit”, adică potrivit unei situații sau a alteia din viață.
Cred că proverbele și zicătorile acoperă orice situație reală sau imaginabilă prin care putem trece în întreaga noastră viață. Cred de asemenea că proverbele și zicătorile reprezintă o metodă de terapie mult mai performantă decât orice tip de psihanaliză și mult mai performantă decât orice metodă a ceea ce numim în general astăzi, gândire pozitivă. Există însă o limitare a terapiei prin proverbe și zicători, o limitare care se află numai și numai în mintea noastră. Această limitare este efectul aceleiași cauze care ne face să privim cu o superficialitate și cu o desconsiderare suverane tot ce nu este conform cu falsele valori de la care ne adăpăm cu obstinație în fiecare clipă, în fiecare zi, an după an. Până la urmă, asta este „apa” care ne-a fost și ne este livrată, iar noi o bem așa cum este dintr-o comoditate vecină bună cu legea entropiei. Asta este „apa” pe care o livrăm și noi copiilor noștri cu detașare și deplină inconștiență. Ce pot să spun altceva decât că ignoranța este cuantificabilă în nefericire și că are un preț uriaș? Studiul proverbelor și zicătorilor păstrate cu grijă și transmise nouă de către strămoșii noștri, reprezintă o cale pe care poți păși cu toată încrederea pentru că adevărurile cuprinse în ele au fost probate timp de milenii și sunt la fel de actuale astăzi ca în clipa în care înțelepții le-au alcătuit din cuvinte simple, pe înțelesul tuturor.

Pe acest blog, voi descifra pentru cititorii mei, ori de câte ori voi avea prilejul, mesajele cuprinse în proverbele și zicătorile noastre străvechi. Să dau un exemplu pentru a exemplifica cele ce am rostit până acum. O vorbă veche spune așa: tot răul spre bine. Predicatul, deși nerostit, subînțeles, este evident forma verbului a fi la indicativul prezent, persoana a treia singular: este. Așadar, putem rosti: tot răul este spre bine. Aproape toți cunoaștem această zicală, dar câți oare ne-am aplecat cu atenție asupra acestor patru (cinci cuvinte dacă includem și predicatul subînțeles) pentru a înțelege toate tainele pe care le păstrează? Dacă nu am primit banii în ziua de salariu este rău, dar dacă în aceiași zi, în drum spre casă, ni s-a furat portofelul în tramvai, atunci este bine că nu am primit banii la timp. Acesta este nivelul de suprafață al acestei învățături și relevă perfect relativitatea binelui și a răului.

Există însă un nivel mai profund, dar ușor de înțeles: în orice situație negativă se află un sâmbure pozitiv așa cum în orice situație pozitivă se află un sâmbure negativ. Când trecem printr-o situație dificilă suferim, ne trudim mintea, ne văicărim, ne plângem nouă de milă, dar după un timp în care înțelegem că nu putem sta mult pe acel palier, începem să căutăm soluții, ne mobilizăm, acționăm în forță și descoperim astfel cât de puternici suntem. Ne descoperim calități și talente necunoscute până atunci și în cele din urmă ieșim victorioși și cu încă o experiență valoroasă în traista noastră spiritual-evolutivă. Descoperirea și valorificare potențialului interior este sâmburele pozitiv, binele din răul pe care-l trăim. Când totul ne merge din plin, când viața pare a fi o corabie a fericirii, ne moleșim, ne credem atotputernici și uităm să mulțumim Universului și să-i fim recunoscători pentru viața îndestulată. Ne pierdem pe noi înșine tot mai mult în tot felul de fleacuri fără niciun rost, nu ne valorificăm potențialul cu care am venit în această viață și cu fiecare zi, ne apropiem tot mai mult de clipa în care fericirea și viața îmbelșugată va dispărea ca un fum. Iluzia atotputerniciei dată de o viață lipsită de griji este sâmburele negativ, este răul din binele pe care-l trăim. Așa cum știm răul și binele sunt aspectele pe care le trăim doar în lumea dualităților sau a contrariilor. Pe un nivel puțin mai înalt al conșientizării, contrariile dispar în totalitate.

Când vom înțelege aceste semnificații ale zicalei amintite, atitudinea noastră față de tot ceea ce se manifestă în orizontul vieții noastre se va schimba structural. Vom începe să căutăm și să identificăm aspectele pozitive în toate situațiile din viața noastră ce par a fi purtătoare ale unor suferințe și vom căuta deopotrivă să identificăm aspectele negative existente în situațiile favorabile pe care le traversăm. Vom înțelege cel de al treilea nivel a înțelepciunii cuprinse în cele patru cuvinte ale zicalei. Acesta ar putea suna astfel: indiferent de situațiile prin care trecem în viață, misiunea noastră este de a ne valorifica la maximum potențialul uriaș cu care am venit, potențialul pe care l-am primit în dar pentru ca noi să depășim nivelul lumii contrariilor și să pășim pe următoarea treaptă a Conștiinței. Universul va ști că noi am înțeles mesajul păstrat în aceste cuvinte, atunci când noi vom aplica în fiecare zi și în orice împrejurare a vieții noastre învățăturile primite și când vom păși cu încredere către lumina înțelepciunii indiferent de aparentele potrivnicii ce ne apar uneori în cale când și când pentru a ne testa încrederea în înțelepciunea vieții și a ne întări pentru a aduce în manifestare lucrurile mărețe pentru care ne-am născut pe Pământ. Cel de al patrulea nivel de înțelepciune al zicalei este îndemnul de a dărui celor dispuși să primească, darul de înțelegere pe care l-am primit. - Andronicon.