Piatra lui Sira
Minunate sunt legendele noastre vechi. Uite un scurt pasaj care mie mi-a plăcut foarte mult:
„Înnoptăm pe Vârful Sfintelor Zâne la Stâna Pietrei lui Sira, cum este cunoscută stâna Fratelui nostru Zythalces și a Surorii noastre băcița Meddha. Stâna își află numele în Legenda care spune că pe Vârful Sfintelor Zâne ce se află la mai bine de trei sute de stânjeni deasupra valurilor Mării Cernite, a coborât cu un car strălucitor ce nu semăna deloc cu Vimanele noastre, o Ființă diafană asemenea unei țesături din cel mai fin borangic. Firele alcătuirii sale erau Raze Multicolore. Trupul său lua forma
pietrelor și a copacilor pe care îi atingea sau de care se apropia. Oamenii din partea locului au numit-o Sira ceea ce înseamnă cel sau cea coborât sau coborâtă din Sirius prin Ra, Zeul Soare. Carul acestei Ființe Divine s-a stins curând și s-a transformat într-o stâncă atât de tare încât oamenii nu au putut nici măcar să scrijelească pe ea povestea acestei Ființe de Lumină. În timp, piatra a devenit tot mai mică și astăzi nu este mai mare decât o baniță dublă. Sira s-a stins odată cu Carul său iar Firele de Lumină ale Alcătuirii ei s-au ridicat către Stele. Ființa coborâtă din Sirius nu s-a apropiat niciodată de oameni în scurta ei existență pe Pământ dar oamenii din partea locului au îndrăgit-o și s-au simțit atrași de locul în care a coborât. Ceva s-a schimbat pentru totdeauna în sufletele lor și astăzi urmașii urmașilor acelor oameni, rostesc cu Drag și într-un fel cu Dor povestea Luminii numită Sira.”
Sursa: cartea Zeița Mamă, volumul II al seriei Dhyanna Prințesa Dacă
„Înnoptăm pe Vârful Sfintelor Zâne la Stâna Pietrei lui Sira, cum este cunoscută stâna Fratelui nostru Zythalces și a Surorii noastre băcița Meddha. Stâna își află numele în Legenda care spune că pe Vârful Sfintelor Zâne ce se află la mai bine de trei sute de stânjeni deasupra valurilor Mării Cernite, a coborât cu un car strălucitor ce nu semăna deloc cu Vimanele noastre, o Ființă diafană asemenea unei țesături din cel mai fin borangic. Firele alcătuirii sale erau Raze Multicolore. Trupul său lua forma
pietrelor și a copacilor pe care îi atingea sau de care se apropia. Oamenii din partea locului au numit-o Sira ceea ce înseamnă cel sau cea coborât sau coborâtă din Sirius prin Ra, Zeul Soare. Carul acestei Ființe Divine s-a stins curând și s-a transformat într-o stâncă atât de tare încât oamenii nu au putut nici măcar să scrijelească pe ea povestea acestei Ființe de Lumină. În timp, piatra a devenit tot mai mică și astăzi nu este mai mare decât o baniță dublă. Sira s-a stins odată cu Carul său iar Firele de Lumină ale Alcătuirii ei s-au ridicat către Stele. Ființa coborâtă din Sirius nu s-a apropiat niciodată de oameni în scurta ei existență pe Pământ dar oamenii din partea locului au îndrăgit-o și s-au simțit atrași de locul în care a coborât. Ceva s-a schimbat pentru totdeauna în sufletele lor și astăzi urmașii urmașilor acelor oameni, rostesc cu Drag și într-un fel cu Dor povestea Luminii numită Sira.”
Sursa: cartea Zeița Mamă, volumul II al seriei Dhyanna Prințesa Dacă
Comentarii
Trimiteți un comentariu