Fețe și fețe...
Părerea celorlalți despre tine
este părerea lor și atât. Nu are absolut nicio relevanță cine și ce spune
despre tine. Este firesc pe nivelul de evoluție pe care ne aflăm, să se spună tot felul de lucruri despre tine, unele
plăcute auzului, altele, nu, dar este de asemenea firesc să înțelegi că în fața
oricărui fenomen, a oricărei știri, a oricărei ființe, a oricărei culori, a
oricărei piese de vestimentație, a oricărei opere de artă spre exemplu, părerea
fiecărui om va fi diferită de a celorlalți. Dacă vei da cea mai mică importanță
cuvintelor care se spun despre tine, vei fi în neplăcuta postură de a trăi
viața celor care
spun ceva despre tine, vei decide totul în viața ta în funcție de ce spun ceilalți că ar fi bine să decizi. Făcând asta în fiecare zi, vei trăi viața celor care nu au altceva de făcut decât să-ți dea ție indicații despre cum ar trebui să te porți, ce ar trebui să spui și ce nu, cum ar trebui să te îmbraci, ce ar trebui să mânânci și lista este fără de sfârșit. Ținând cont de părerea celorlalți vei ajunge să trăiești viața lor, nu pe a ta. Vei ajunge să fii o marionetă care-și ignoră cu bună știință sforile cu care este dirijată și care își mai și dă și aere de libertate sau de ființă rebelă. Fii tu și numai tu în orice împrejurare a vieți, aceasta este adevărata libertate pentru că dacă nu o vei face, te vei pierde pe tine. Cât despre ce zic ceilalți, oricine ar fi aceia, avem o vorbă veche pe care am auzit-o de multe ori rostită de bunica mea: gura lumii numai pământul o mai astupă.
„Omul are două fețe, cea exterioară și cea interioară. Fața exterioară poate fi publică, cea interioară, nu. Dacă faci publică fața interioară, îți pierzi sufletul, îți pierzi fața originală și atunci vei trăi ca și cum nu ai avea ființă interioară. Viața va fi searbădă, inutilă. Asta li se întâplă celor care duc o viață publică. Devenind persoane publice își pierd complet ființa interioară; nu știu cine sunt în afară de ce spune publicul despre ei. Depind de părerea altora, nu au simțul propriei lor ființe.” - OSHO.
Andronicon
spun ceva despre tine, vei decide totul în viața ta în funcție de ce spun ceilalți că ar fi bine să decizi. Făcând asta în fiecare zi, vei trăi viața celor care nu au altceva de făcut decât să-ți dea ție indicații despre cum ar trebui să te porți, ce ar trebui să spui și ce nu, cum ar trebui să te îmbraci, ce ar trebui să mânânci și lista este fără de sfârșit. Ținând cont de părerea celorlalți vei ajunge să trăiești viața lor, nu pe a ta. Vei ajunge să fii o marionetă care-și ignoră cu bună știință sforile cu care este dirijată și care își mai și dă și aere de libertate sau de ființă rebelă. Fii tu și numai tu în orice împrejurare a vieți, aceasta este adevărata libertate pentru că dacă nu o vei face, te vei pierde pe tine. Cât despre ce zic ceilalți, oricine ar fi aceia, avem o vorbă veche pe care am auzit-o de multe ori rostită de bunica mea: gura lumii numai pământul o mai astupă.
„Omul are două fețe, cea exterioară și cea interioară. Fața exterioară poate fi publică, cea interioară, nu. Dacă faci publică fața interioară, îți pierzi sufletul, îți pierzi fața originală și atunci vei trăi ca și cum nu ai avea ființă interioară. Viața va fi searbădă, inutilă. Asta li se întâplă celor care duc o viață publică. Devenind persoane publice își pierd complet ființa interioară; nu știu cine sunt în afară de ce spune publicul despre ei. Depind de părerea altora, nu au simțul propriei lor ființe.” - OSHO.
Andronicon
Comentarii
Trimiteți un comentariu