Lecturi de noapte

            Taina cea mai înaltă și mai folositoare pe care părinții o pot împărtăși pruncilor și pruncuțelor lor este cea prin care fiecare dintre ei află că au primit odată cu trupul lor și cu mintea lor, un Dar fără de seamăn: potențialitatea de a aduce în Manifestare absolut tot ce își doresc, potențialitatea de a-și împlini toate visurile și de a face din Viața lor o Capodoperă. Dacă fiecare mamă și fiecare tată ar alege să-și îndrume copiii să-și descopere potențialul acesta infinit și i-ar îndruma să cerceteze, să experimenteze și să se bucure de Darul primit, lumea noastră ar fi atât de diferită de cea în care trăim astăzi încât nici nu am mai recunoaște-o. Dacă fiecare om ar conștientiza Măreția existentă în Interiorul său, ar înfăptui doar lucruri mărețe și ar fi impecabil în fiecare clipă a Vieții sale.

            Înainte vreme, când se întâlneau, bărbații dezbăteau trei subiecte favorite: femeile, fotbalul și perioada petrecută pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, numită pe scurt: „armata”. Odată cu profesionalizarea armatei, acest al treilea subiect a fost înlocuit cu altele, de regulă mondene. Înainte însă, puteai auzi și asculta sau nu (este o diferență, nu?) povești romanțate demne de o culegere de scurte întâmplări cazone amuzante și uneori pilduitoare. Cele mai amuzante erau povestirile cu acei tineri cocoloșiți până la handicapare de către mamele lor. Aceștia nu își curățaseră niciodată încălțămintea și nu știau să-și taie unghiile și nici să-și spele ciorapii. Făceau mofturi la mâncare și nu practicaseră vreodată vreun sport ba mai mult, fuseseră chiar scutiți fără niciun motiv de orele de sport din școală de către mamele lor „grijulii”, pricină din care nu aveau niciun fel de rezistență fizică. Mamele lor îi duceau și îi aducea ...

            Un exemplu este uneori mai bun decât o mie de explicații logice. Așadar: oamenii au tăiat în mod inconștient pădurile și le-au vândut. Au permis apoi tăierea pădurilor de către alții la fel de inconștienți și de iresponsabili ca ei și apoi au început să se plângă că ploile abundente au transformat pârâurile în torente, râurile în fluvii și că apele ieșite din mătci le-au luat tot avutul, că le-au distrus grădinile și că le-au dărâmat casele. Unii au pierit în vâltorile apelor dezlănțuite. După retragerea apelor, oamenii au început să-și reconstruiască locuințele pe aceleași amplasamente cu risc mare la inundații în loc să-și mute vetrele așezărilor pe locuri mai înalte. Următoarea serie de inundații le-a distrus și gospodăriile cele noi. Acest fenomen se petrece în fiecare an pe întreg Pământul.

            Există lucruri văzute și lucruri ce nu pot fi văzute de ochii noștri și nici percepute în vreun fel sau altul cu celelalte simțuri fizice al trupului nostru. Dacă nu le putem percepe, asta nu înseamnă că ele nu există ci doar că percepțiile noastre prin intermediul structurilor trupului nostru sunt limitate la ceea ce avem nevoie să cunoaștem la nivelul lumii fizice în care ființăm acum. Cele cinci simțuri fizice sunt uneltele trupului cu care își coordonează viața în lumea fizică. Cea mai mare parte din informațiile pe care le deținem la oricare moment dat din Viața noastră, o datorăm văzului.

            Viața ta este în totalitate efectul Atitudinii tale. Tu și numai tu ești Cauza Vieții tale. Nimeni altcineva. Vei conștientiza asta atunci când te vei elibera definitiv de toate dogmele care îți țin mintea ancorată în valorile false pe care le-ai tot auzit până la saturație încă de când ai fost prunc. Te poți elibera de toate acestea printr-o simplă alegere: alegerea de a fi fericit. Alege să te bucuri de fiecare clipă a Vieții tale. Alege să fii Bucuria, Fericirea, Prosperitatea și Lumina Vieții tale. Fă din Viața ta o Capodoperă. Este în puterea ta să faci asta dacă simți că a sosit clipa ta de Împlinire.

             În adolescență am citit o carte minunată, „Să fim sobri” scrisă și dăruită nouă de Alphonse Allais. Am recitit-o și iar am recitit-o și de fiecare dată am râs cu lacrimi. Acum, după mulți ani, mi-am amintit de această bijuterie a literaturii universale. Autorul ne-a dăruit un mesaj inițiatic prin această carte a sa pe care îl rezum astăzi în trei cuvinte: viața este bucurie . Bucuria este o sămânță latentă care există în fiecare dintre noi. O descoperim încă din primele zile de viață. Bucuria este chipul adevărat al sufletului nostru pe care de multe ori îl acoperim cu vălul tristeții. Amintește-ți Bucuria pe care o trăiai ori de câte ori, prunc fiind, vedeai chipul mamei tale.

            Fiecare dintre noi trăiește o emoție pozitivă intensă atunci când este încurajat să continue ceea ce a început să facă. Știi că orice ai face și oricât de bine ai face, va fi întotdeauna loc de mai bine. Știi că totul este perfectibil, dar știi în același timp că tocmai această dorință permanentă de a perfecționa ceea ce faci poate fi un obstacol în calea evoluției tale, că poate fi un obstacol în realizarea proiectelor tale literare spre exemplu. Dacă simți că menirea ta în această viață este să scrii povești pentru copii, atunci începe să scrii Acum. În această clipă. Poți citi mai târziu ce am scris eu aici. Acum începe să scrii prima ta poveste pentru copii. Când o vei fi terminat de scris, „uită” de ea două-trei zile, apoi citește-o și corectează ceea ce ți se pare că nu „sună” prea bine. Dacă nu ești sigur de unele informații de bază pe care ai construit basmul tău, documentează-te. Internetul este cea mai mare bibliotecă din lume și este...

            Fiecare dintre noi are visuri. Fiecare dintre noi dorește ca visurile sale să se împlinească. În fiecare zi ne gândim la ce și la cum vom aduce în manifestare în viața noastră ceea ce dorim să trăim. Manifestăm stăruință în ceea ce vrem să facem. Ne străduim să ne apropiem ziua când ne vom împlini visurile și cu toate acestea, de cele mai multe ori, viața noastră nu se înscrie pe acel curs firesc de împlinire. Ne întrebăm de ce și punem la îndoială tot ceea ce am citit și am încercat pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Un singur lucru nu am făcut: nu ne-am terminat treburile începute mai demult.

            Vorbim... vorbim... vorbim... Cum o facem? Vorbim academic, vorbim colocvial, vorbim în jargon, în argou, suburban și subuman. Tot mai puțini oameni folosesc limbajul academic și tot mai mulți limbajul subuman. Nu este nevoie să faci un studiu pe această temă, este suficient să ieși din casă și să intri în norul cenușiu format de energia cuvintelor vulgare cu care oamenii se împroașcă unii pe alții și implicit, pe ei înșiși. Cuvintele vulgare au intrat atât de adânc în limbajul oamenilor încât le folosesc fără să înțeleagă cât de mult rău își fac lor înșiși în primul rând, la nivelul structurilor trupului și ale minții. Nu are nicio importanță dacă sunt spuse „în glumă” sau „în serios”.

Despre longevitate și secretele ei s-a vorbit și se vorbește foarte mult, dar după părerea mea, se vorbește pe deasupra lucrurilor. Sunt sigură că o cercetare serioasă a vieții ca fenomen al manifestării Universului, a macrocosmosului și deopotrivă a microcosmosului, ne poate dezvălui multe informații pe care le numim acum taine. Se spune că în trecut oamenii trăiau mai puțin decât în prezent, dar dovezile istorice susțin contrariul. Iată un exemplu dintr-un șir de exemple dovedite istoric. Le găsiți în colecția revistei Magazin Istoric. „Acum ne oprim la ultimul care, prin vârsta lui, depăşeşte cu mult pe toţi cei despre care am vorbit mai înainte. Acesta este iobagul Lupu Basa din satul Cărpinet (judeţul Bihor) pe care-l aminteşte şi urbariul domeniului Beiuş, din 1600. Cu ocazia anchetei din 9 noiembrie 1619, pentru a se dovedi