Lecturi de noapte

Există o vorbă „ din bătrâni ” care spune că „ banul la ban trage ”. Este cât se poate de adevărat și putem observa în jurul nostru o mulțime de exemple care ne îndreptățesc să validăm această zicere. De ce „trage” banul la ban, că doar este o hârtie tipărită sau un număr de pixeli dintr-un computer bancar, nu o ființă și nici vreun magnet? Răspunsul îl aflăm dacă ne ridicăm doar puțin deasupra legităților lumii fizice în care ne-am născut și în care trăim. Ca să pricep mai bine această vorbă plină de înțelepciune, mi-a trecut prin minte un fapt simplu pe care în cunoaștem cu toții: când deschizi aparatul de radio de la bordul mașinii tale, schimbi mai multe frecvențe până găsești și asculți

Banii sunt doar niște hârtii tipărite cu care cuantificăm valoarea unor obiecte și a unor servicii și sunt indispensabili pentru nivelul de evoluție pe care majoritatea dintre noi ne aflăm în acest moment. Banii în sine, fie ei tipăriți sau doar niște pixeli în memoria unui computer bancar, nu înseamnă nimic. Cu asta nu avem cum să nu fim cu toții de acord. Dacă nu există nimic de cumpărat nu avem ce face cu banii. Nu îi putem mânca. La un alt  nivel însă, banii pot fi considerați o piatră de încercare. Să vedem ce ne spune Nicolae Steinhardt. „Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate  răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către  iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la