Lecturi de noapte

Cercetează Creația cu Cunoașterea ta de acum. De fiecare dată vei primi Daruri Minunate, Înțelegeri ce te vor îndruma să pășești pe Trepte tot mai Înalte. Scara Cunoașterii și a Înțelepciunii este fără de sfârșit și cu cât vei urca mai sus cu atât mai multă Putere și mai multă Bucurie vei primi în Inima, în Mintea și în Trupul tău. Acum știi că nimic din ceea ce noi numim Materie, nu există cu adevărat, dar atâta timp cât noi ființăm pe Pământul Mamă, atâta timp cât ne aflăm și ne manifestăm în Alcătuirile Trupului nostru și percepem Firea Înconjurătoare cu Simțurile Trupului nostru sub Formă de Orânduiri și Alcătuiri Materiale, este bine să nu ne lăsăm Mintea Îmbogățită de Cunoaștere, să ne tulbure Viața cea de toate zilele. Cunoașterea are printre multe altele, Darul de a ne face conștienți de Efectele pe care le produc Trăirile, Gândurile, Rostirile și Înfăptuirile noastre.  Paul Buică

Atitudinea noastră izvorăște Efecte ce reverberează în Întreaga Creație. Cu cât Atitudinea noastră este mai lipsită de Armonie, de Iubire, de Pace, cu atât mai puțin putem percepe din Ființarea Infinită, din acest Miracol Nețărmurit ce se află deopotrivă în jurul nostru și în noi însene. Nu permite nici unei năluciri sau ne-luciri mai bine rostit, a Minții tale să îți umbrească Atitudinea pentru că acea umbră se va întinde peste Viața ta! Paul Buică

Ucenicul își va înțelege Viața ca pe un Dar, ca pe un Temei și ca pe o Menire și va fi de neclintit de pe Calea sa. Lumina sa va fi asemeni unei Facle pe care unii dintre Semenii săi o va urma pentru a ajunge la Limanul visat și mult căutat. Cel pornit pe Calea Uceniciei va fi Ucenic și atunci când se va Înțelepți și atunci când se va Înzei, pentru că pe fiecare Treaptă a Evoluției sale, va fi deopotrivă Îndrumător și Îndrumat, Ocrotitor și Ocrotit. Aceasta este Calea Ucenicului, Calea celui ce a ales să se așeze în Ascultarea Inimii sale, a celui ce se află în Ascultarea Șoaptelor Inimii, în Ascultarea Șoaptelor Pădurii și a Viețuitoarelor, a Șoaptelor Mamei Pământ, a Șoaptelor Soarelui, a Șoaptelor Stelelor și a Șoaptelor Ocrotitorilor și Îndrumătorilor din Văzut și din Nevăzut. Aceasta este Calea celui ce a ales să se așeze în Ascultarea Șoaptelor Creației și ale Creatorului acestui Uni-Vers. Fiecare om poate alege Calea Ucenicului. Fiecare om poate alege Răbdarea în locul nerăbdări

Eliberarea Sufletelor de suferința Împietririi este grea. Leacul este unul singur, Îmbogățirea Cunoașterii. Pe măsură ce Neamul nostru se va trezi, va descoperi iarăși Tihna și Armonia Tărâmului Mamă. Cei ce vor alege Calea Ucenicului, vor descoperi Miracolul Vieții, vor descoperi Viața ce va pulsa și va crește și atunci pretutindeni în jurul lor, așa cum a pulsat și a crescut dintotdeauna în jurul nostru. Vor descoperi Ritmul Vieții și Frecvența Iubirii. Împietrirea Sufletului înseamnă împietrirea Legăturii, a Căii și a Comunicării Nemijlocite dintre Inimă și Minte și face imposibilă Minții, Ascultarea Șoaptelor Inimii și ale Firii Înconjurătoare. Împietrirea Sufletelor poate face ca un Neam să dispară de pe Fața Pământului cu tot ce a fost acesta și cu Întreaga sa Moștenire Văzută și Cunoscută, dar nu îl poate face să piară din Memoria Uni-Versului. Un singur OM al acelui Neam și Zâmbetul său Curat, pot face ca acel Neam să Renască. Fiecare dintre noi poate fi acel OM. Fiecare dintre

Cel aflat în Ascultarea Inimii sale, înțelege că el nu va putea schimba nimic în jurul său și nici în lumea în care s-a născut până ce nu va alege să fie el însuși ceea ce voiește să fie lumea și Neamul său. Înțelege că a dori să schimbe lumea, este o trufie ce nu numai că nu îi va aduce vreun Folos, ci îi va pricinui suferință Sufletului, Minții și Trupului său. Înțelege că lumea în care trăiește este Efectul simțirii, gândirii, rostirilor și faptelor tuturor oamenilor și că acea lume se va schimba doar atunci când toți oamenii vor alege să-și schimbe Trăirile, Gândurile, Rostirile și Înfăptuirile, atunci când vor dobândi atât de multă Cunoaștere încât vor înțelege cu toții, că tot ceea ce ei trăiesc este izvorât de ceea ce ei sunt în Interiorul lor și de toate cele pe care le înfăptuiesc în jurul lor, de Atitudinile pe care le au unii față de alții, față de toate celelalte Viețuitoare și deopotrivă, față de Firea Înconjurătoare. Abia atunci când toți oamenii vor trăi în Iubire și vor

Fermitatea aduce Bucuria Împlinirii, iar Împlinirea aduce Spor de Încredere în propriile Puteri ce sporesc deodată cu fiecare nouă Înfăptuire. Sporind mereu Fermitatea și adunând Bucurie cu Bucurie, Împlinire cu Împlinire, Spor de Încredere cu Spor de Încredere și Puteri cu Puteri, creștem, înflorim și rodim Înfăptuirile Mărețe pe care le-am primit cu Iubire în Menirile noastre. Toate Înfăptuirile Mărețe sunt Izvoare de alte Bucurii și mai mari ce ne aduc urmând aceiași Cale, Înfăptuiri tot mai Înalte și mai Folositoare Neamului nostru și tuturor celorlalte Neamuri Luminoase ale Pământului, tuturor celor ce își vor deschide Mințile și Sufletele și vor primi cu Iubire Înfăptuirile noastre.

Fiecare Ucenic este Unic, fiecare Cale este Unică, fiecare Întrebare este Unică pentru că poartă în ea Unicitatea celui care a alcătuit-o și mi-a dăruit-o. Fiecare Alegere a unui Ucenic este, într-o oarecare măsură, o dimensiune a Ocrotitorului și a Îndrumătorului său. Atunci când un Ucenic renunță la Calea către Sine și către Adevăr, la Calea către Îmbogățirea Cunoașterii și a Dobândirii Înțelepciunii, la Calea către Înveșnicire și Înzeire, cea sau cel care îl îndrumă și îl ocrotește, îi înțelege și îi respectă Alegerea făcută fără a încerca să îl abată de la ceea ce a ales. Pentru Ocrotitori și Îndrumători, astfel de momente sunt Izvoare de Auto-Cercetare prin care își cunosc nivelurile de trăire a Comuniunii cu propria Inimă, cu Firea Înconjurătoare și cu Ucenicii ce au ales să îi urmeze în Ascultare. Fiecare Îndrumător și Ocrotitor este la rândul său un Ucenic pe Calea către Desăvârșirea Ființei și face la rândul său Alegeri. 

Calea Ucenicului nu este nici pe departe ușoară, dar este unică, înălțătoare și izvorâtoare de Lumină. Este cea mai frumoasă Cale pentru cel ce simte cum Văpaia Dorinței de Cunoaștere se înalță din pieptul său. Ucenicul învață să pășească cu Iubire și cu Detașare pe Calea sa și să nu se lase cuprins de nerăbdare, de încrâncenare ori de trufie. El înțelege că acestea sunt săgeți otrăvite ce îi pot răni Sufletul și îi pot astfel împiedica Mintea să se unească pentru totdeauna cu Inima sa, cu Ființa Sălășluitoare. Înțelepciunea nu coboară niciodată în omul nerăbdător, încrâncenat ori trufaș. El va primi Darul și Toiagul Înțelepciunii doar atunci când se va elibera de aceste metehne, de aceste beteșuguri ale Minții sale. 

Fiecare dintre noi purtăm în Profundul Ființei noastre Darul pe care l-am primit în clipa Creației acestui Uni-Vers. L-am purtat în noi miliarde de Vieți și îl vom purta întotdeauna. Îl descoperim treptat, pe măsură ce creștem în Înțelepciune. Îl descoperim atunci când alegem să pășim alături de un Înțelept, așezându-ne în Ascultarea și în Ocrotirea sa. Îi descoperim Măreția atunci când ne înveșnicim Trupul. Îi descoperim Nețărmurirea atunci când ne Înzeim și îi descoperim Infinitatea atunci când pășim pe Treptele tot mai înalte ale Devenirii și ale Înălțării noastre. Întotdeauna primim Temeiuri și Meniri pe măsura Puterilor noastre. Uneori ni se pare că Temeiurile și Menirile ne sunt peste Puteri, apoi descoperim cu Iuțeala Gândului și a Ființării, că deodată cu Temeiurile și Menirile tot mai înalte, primim și Puteri pe care nu am cunoscut să le fi avut până atunci. Înțelegem că este în Firescul Evoluției noastre să ne conștientizăm Puterile pe măsură ce suntem pregătiți să le folosim

Firul Cunoscut este alcătuit din Cunoașterea Conștientă a Minții, este ceea ce știi, ceea ce știi că știi. Firul Necunoscut este alcătuit din Cunoașterea pe care Ființa din Inima ta o dăruiește Minții tale întru Cunoaștere, Cercetare și întru Înțelegere. Cele două Fire se răsucesc unul în jurul celuilalt, se cercetează și se unesc pentru totdeauna pentru ca ceea ce primești în Minte, ca Dar al Inimii să poți înțelege întotdeauna, dar doar dacă îți vei aduna Întreaga Atenție întru cercetarea sa. Darul Inimii este o extensie, o dezvoltare, o creștere a ceea ce tu știi deja. Pentru a înțelege ceea ce nu știi, cercetezi ceea ce știi, dar nu cu Gândul tău, pentru că Mintea ta nu este încă pe deplin așezată în Ascultarea Inimii tale și încă te poate duce uneori către înțelesuri lipsite de Adevăr, ci prin Ascultarea Șoaptelor Inimii tale, adică pe Calea Intuiției. Intuiția ta este Firul Necunoscut. Puterea Intuiției tale crește pe măsură ce Cunoașterea ta crește. Cunoașterea ta este Firul Cun

NIASCHARIAN este Întâiul Cuvânt pe care îl aud Pruncuțele și Pruncii Neamului nostru. Este Întâiul Cuvânt pe care îl cunosc Ființele revenite la Viața în Trup în Marele Trup al Neamului Getic. NIASCHARIAN poartă în Alcătuirea sa Adevărul. Întâiul Cuvânt poartă în Veșmântul Său, Sunetul Sacru al Vieții. Credința în Templul Viu al Neamului, le aduce în Inimile Geților Înțelegerea Înveșnicirii noastre. Îl numesc Templul Soarelui Invincibil. Unii dintre ei au înțeles că nu este un Templu din Piatră, o Peșteră Sacră, o Cale în Inima vreunui Munte, ci că este o Lumină Nevăzută ce crește în Inima fiecărui Get pe măsură ce Credința sa în Înveșnicirea Neamului nostru și în Înveșnicirea sa, crește. Aceste vremuri grele au avut și au frumusețea lor. Sămânța Înveșnicirii a germinat în cenușa caldă a Focului cel Viu și Veșnic. Din această Sămânță va crește cel mai glorios Neam, Neamul pe care Zeii din Alcyone l-au menit să ridice o Nouă Omenire, Neamul Păsării Sacre PHA NISCHE.  Paul Buică

Atunci când omul nu își așază cu Iubire și cu Fermitate Mintea în Ascultarea Ființei Sălășluitoare în Inima sa, atunci când își lasă Mintea să alerge fără Rost și fără Temei întru Înfăptuirea unei Vieți Mărețe, atunci când se lasă cuprins de teamă și copleșit de propria-i Viață, temător și copleșit fiind de furtunile din Mintea sa, omul uită cu totul de Sine, uită că este o Ființa Luminoasă ce a coborât în Manifestare la Pieptul Mamei Pământ pentru a-și îmbogăți atât de mult Cunoașterea, încât să poată primi Darul Înalt al Înțelepciunii, acel Dar ce îi va lumina Calea către Înveșnicirea Trupului său și apoi către Înzeirea sa.  Paul Buică

Mintea omului este minunată atunci când se află așezată în Ascultarea Inimii. Mintea evoluează deodată cu Îmbogățirea Cunoașterii și cu dobândirea Înțelegerilor. Mintea neașezată în Ascultarea Inimii este duală. Abia atunci când Mintea se ridică deasupra dualității lumii, ea nu mai poate fi mințită. Atunci, doar atunci, Minte Sufletul și Inima se unesc și sunt Una. Abia atunci oamenii înțeleg că Zeițele și Zeii sunt Fecioare și Feciori ce au ales Calea pe care ai ales-o și tu și că s-au înălțat pe Trepte de Cunoaștere și de Înțelepciune pe care ei abia încep să le zărească undeva sus, spre Lumea Înțelepciunii. Abia atunci înțelege Mintea, că Existența este Tot Ceea Ce ESTE, că nu există altceva decât Zeițe ale Luminii, ale Înțelepciunii și ale Iubirii și Zei ai Luminii, ai Înțelepciunii și ai Iubirii. Atunci ei nu mai pot fi mințiți, nu mai pot fi atrași în văgăuni ale minciunii, pentru că aleg să pășească în Templul Etern al Ființării. 

Deschide-ți larg Ferestrele Minții pentru a putea primi Lumina Adevărului. Mintea ta cunoaște că întunericul nu există ca atare, că nu este vreo Alcătuire a Firii ori vreo Manifestare în Sine! Mintea ta cunoaște, că întunericul nu este o Parte a Existenței ori Apa vreunui Izvor Neștiut de ea, ci doar o absență a Luminii Soarelui Invincibil și a Luminii Interioare a omului. Lumina Soarelui Invincibil și Lumina Interioară izvorâtă de Ființa Sălășluitoare în Inima ta, sunt Una. 

Un Neam fără Cunoașterea propriei Origini și a propriei Istorii, un Neam fără Conștiința Existenței sale ca un Unic Trup și asemeni unei Unice Ființe, un Neam fără Tradiții, fără propria-i Limbă pe care să o vorbească și în care să își scrie Istoria, un Neam fără Cultură și fără Artă, un Neam fără Înțelepți și fără Născocitori, fără Ființare în Armonie cu Firea Înconjurătoare și cu Sine Însuși prin Atitudinea de fiecare clipă a fiecărei Femei și a fiecărui Bărbat al Său, un Neam fără o Țară a Sa, un Neam ce nu se va ridica cu mic cu mare în fața primejdiilor și nu va lupta jertfindu-se până la ultimul întâmpinând moartea Trupului râzând, va fi transformat într-o masă amorfă de sclavi și va fi înghițit și mistuit de năvălitori ce vor veni să tâlhărească și să ucidă. Nu poți cunoaște și trăi Extazul Jertfei dacă nu trăiești Conștiința Nemuririi, dacă nu trăiești clipă de clipă Iubirea, dacă nu ești una cu Iubirea de Neam și de Țară, dacă nu-ți cunoști Măreția de OM și de Neam izvorâtă di

Neștiința face mai mult rău omenirii decât cele mai îndelungate și grele războaie. Neștiința aduce acceptarea sclaviei Minții și a Trupului. Libertatea o poți dobândi doar atunci când alegi să trăiești în Deplină și în Firească Armonie cu Firescul Manifestării Vieții, cu Firea Înconjurătoare, cu Existența. Mintea crede că a fi liber înseamnă să trăiești aș cum vrea ea, fără a lua în seamă Firescul Ființării. Mintea răzvrătită împotriva Firii aduce omului sclavia pentru că Mintea sa poate fi cu mare ușurință subjugată nefirescului prin tot felul de tertipuri și de născociri ce sunt aducătoare de suferințe și de moarte. 

Fericirea este Starea Firească a Omului. Puțini o cunosc și o trăiesc pentru că asemeni Iluminării, Fericirea își are Izvorul de Smarald în Interiorul nostru. Fericirea și Iluminarea nu le vei dobândi niciodată dacă le vei căuta în afara ta. Ambele sunt izvorâte de Inima ta. Le dobândești și le trăiești doar atunci când Mintea ta intră în Ascultarea Inimii tale. Atunci când dualitatea lumii rămâne în afara Minții tale. Atunci când Trăirea Vieții pe Frecvențele Lumii face loc Ființării în Armonie cu Întregul pe Frecvența Iubirii. Trăirea Vieții în legile lumii duale, este Calea Minții, Calea Dualității Gândirii, a Separărilor, a Disecării Întregului și a Judecării Părților, a Numirii a tot ce există și se manifestă, este Calea Contrariilor, a alegerii răului mai mic dintre două rele. Ființarea este Calea Inimii, Calea Întregului, Calea Comuniunii, Calea Unimii. Calea Minții este Calea Părților, Ființarea este Calea Plenară, Calea Plenitudinii. Calea Minții este orizontală, uneori frântă

Mintea mințită, îndoctrinată, lipsită de Cunoaștere, prinsă în pâcla întunecată a furiilor și a trăirilor ne-Firești, obosită, chinuită, fără putința de a se elibera din capcana arginților, Mintea cuprinsă de ură, de invidie, de pornirea de a face rău, Mintea aruncătoare de ocări și blesteme, Mintea turbată de neliniști și fantasme ce nu-i dau omului nici o clipă de răgaz, Mintea ne-Bună, Mintea lipsită de limpezime și de Dorința de a mai asculta Șoaptele Ființei din Inima Trupului, Mintea tulburată, lipsită de Răbdare, de Sete de Cunoaștere, este Cauza tuturor suferințelor interioare și a bolilor Trupului. În Minte se află Cauza morții Trupului.  Paul Buică

Dacă noi ne vom uita la Uni-Versul cunoscut de noi de la o mare depărtare, vom vedea că este mai mic decât un bob de rouă. Dacă ne vom uita la Pământul Mamă, aflate fiind în Miezul Auriu al Galaxiei, îl vom vedea ca pe un grăunte foarte mic de nisip, inimaginabil de mic. Mintea omului și Simțurile Trupului său sunt foarte limitate. Inima noastră este însă Infinită în Puterea sa de a percepe și de a înțelege Creația. Atunci când privim cu Ochii Ființei, Materia pur și simplu dispare. Ceea ce vedem este Continuumul Infinit al Creație, Alcătuirile și Orânduirile Sale Geometrice Spațiale, Armonia Sa, Izvorul Iubirii ce se manifestă pretutindeni la Maximum de Intensitate. Susul și josul dispar, Interiorul și Exteriorul dispar pentru că nu există nici o limitare și nici o delimitare, nici un Hotar și nici o altă Manifestare în afara Iubirii Desăvârșite, nu există moarte și nu există naștere, ci doar o Veșnică Ființare în Pace, în Armonie, în Bucurie, în Adevăr, în Fericire, în Iubire. Aceast

Tot ce întâmpini este în Desăvârșita Armonie a Firii cu Puterile tale din acea clipă. Atunci când înțelegi acest Adevăr, nimic nu ți se va mai părea a fi de netrecut și vei elibera Izvorul Infinit al Bucuriei, iar Bucuria va fi Pânzarul tău cu care vei naviga pe Oceanul Mărețelor Înfăptuiri. Visul tău va fi Puterea ce va umfla Pânza Corabiei tale, Mintea ta va fi cârma cu care îți vei îndrepta Pânzarul către Înfăptuirile pe care vei voi să le Împlinești, iar Brațele tale vor fi Vâslele ce vor aduce Sporul de Putere Folositoare întru Înfăptuirile Alese. Paul Buică

Ființarea în clipa prezentă este singura în care Viața este trăită deplin. Prezentul, Trecutul și Viitorul pot fi trăite simultan în fiecare clipă, dacă alegem să nu lăsăm Mintea să fugă către trecut și să îl retrăiască iar și iar ori să o lăsăm să fugă pe posibile și pe imposibile înșiruiri de imagini ale unui viitor visat. Mintea este asemeni unui cal nărăvaș. Căpăstrul nu este suficient pentru a-l struni. Este nevoie de mâini și de picioare puternice, de Atitudine Fermă și de Iubire. Un om lipsit Fermitate nu își va putea struni Mintea, așa cum nu va putea struni niciodată vreun armăsar ce nu este încă învățat cu șaua. Va fi zvârlit cât ai clipi la pământ și va fi rănit de propria-i lipsă de Fermitate. El nu va înțelege că nu calul este vinovat pentru căzătura sa, ci propriile-i slăbiciuni.  Paul Buică

Tot ce este nefiresc, este izvorât de Minte. Inima ta, Ființa din Inima ta ființează în fiecare clipă și în oricare împrejurare, în Armonie Deplină cu Firea Interioară și, în același timp, cu Firea Înconjurătoare. Trupul tău este alcătuit perfect pentru ca tu să poți trăi în Firescul Manifestării. Sufletul tău, este Calea Firească prin care Ființa din Inima ta dăruiește toate cele ce îi sunt de folosință Minții tale, pentru ca Mintea ta să ființeze în Firescul Manifestării. Mintea se răzvrătește împotriva Firescului. Mintea crede că ea este Ființa, că doar ea există și neagă existența Sufletului și a Ființei Sălășluitoare în Inimă. Mintea neagă Firescul Existenței și al Manifestării, neagă Principiile Uni-Versului și Legile Firescului fără a cunoaște și fără a înțelege, că orice fel de manifestare nefirească a sa, va atrage suferința și moartea Trupului și, totodată, propria suferință și moarte. Paul Buică 

Trupul tău este Templul Sufletului tău. Inima Trupului tău este Altarul Templului. În Altarul Templului tău se manifestă Ființa ta. Slujitorul Templului este Mintea ta. Ființa din Inima ta este un Smarald izvorât din Ființa de Lumină a Creatorului acestui Uni-Vers. Ființa ta este Izvorâtoare de Iubire. Puterea de Înfăptuire a Iubirii sale este Infinită, este asemeni Puterii de Înfăptuire a Creatorului. Cercetează-ți Mintea, Sufletul, Trupul, Ființa! Slujitorul Templului se află în Ascultarea Ființei. El urcă în fiecare zi Treptele Altarului și într-o zi se va ridica până la Înălțimea Porților Împărătești. Se va orândui în Detașare și în Pace Desăvârșite. Porțile se vor deschide, iar el va păși cu Desăvârșită Iubire în Lăcașul Sfânt și se va uni pentru totdeauna cu Ființa. Va primi Darul Înțelepciunii și Înveșnicirea. Aceasta este Calea! Paul Buică 

În fiecare clipă și oricare fel de împrejurare a Vieții tale, onorează-ți Ființa, onorează-ți Sufletul, Mintea și Trupul! Onorează Viața, onorează tot ce se află în Manifestare, onorează toate Ființele Întrupate și pe cele ce urmează a se întrupa! Onorează-ți Stră-Bunii, Bunii și Drepții, Părinții, Fiicele și Fii și pe toți ce îți sunt Rubedenii! Onorează-ți Neamul în care te-ai născut, onorează Tărâmul pe care te-ai născut, onorează Planeta Mamă Pământ! Onorează Soarele și toate celelalte Corpuri Cerești pe care Ochii Trupului tău le văd, precum și pe cele pe care nu le poți vedea acum! Onorează Infinitul Uni-Vers, Infinita Manifestare, Infinita Viață, Infinita Fire! Onorează Totul și dăruiește cu Iubire, tot ceea ce TU EȘTI!  Paul Buică