Înzeirea Omului

Atunci când omul nu își așază cu Iubire și cu Fermitate Mintea în Ascultarea Ființei Sălășluitoare în Inima sa, atunci când își lasă Mintea să alerge fără Rost și fără Temei întru Înfăptuirea unei Vieți Mărețe, atunci când se lasă cuprins de teamă și copleșit de propria-i Viață, temător și copleșit fiind de furtunile din Mintea sa, omul uită cu totul de Sine, uită că este o Ființa Luminoasă ce a coborât în Manifestare la Pieptul Mamei Pământ pentru a-și îmbogăți atât de mult Cunoașterea, încât să poată primi Darul Înalt al Înțelepciunii, acel Dar ce îi va lumina Calea către Înveșnicirea Trupului său și apoi către Înzeirea sa. 

Paul Buică

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu dinții strânși sau cu brațele deschise...?

Ai verificat robinetul?

Trupul este doar un Veșmânt