Lecturi de noapte

Ițirea Vieții pe Pământ din Puterea Razelor Zeului Soare, a fost asemenea unei Viituri. Fiecare Rază a Soarelui este purtătoare de Viață și de Hrană a Vieții. Fiecare Rază a Soarelui este o Ață Vie, este Via-Ață, Viața ce se ițește atunci când Raza atinge Trupul Planetei Mamă, Pământ. Pe Razele-Ițe ale Soarelui, Mama Pământ a țesut Pânza Vieții și s-a înveșmântat cu ea, așa cum noi ne înveșmântăm cu Pânzele Țesute de noi,  cusute în ii și brodate cu migală, în lungile zile și seri de Iarnă. Mama Pământ a cusut pe Pânza Vieții milioane de Semne și de Simboluri din care s-au ițit feluritele Trupuri ale milioanelor de feluri de Viețuitoare ce ființează acum la Sfântul și Dragul Ei Piept Ocrotitor. Iia noastră este cusută din Pânza Vie țesută pe Ața Vie, pe Ițele Vii ce sunt Raze de Soare. Iia este Veșmânt Viu, Țesătura Vieții și prin Simbolurile și Semnele Solare ale Vieții pe care le coasem pe cămeșile noastre strălucitoare, Iia este Veșmântul nostru Zeiesc ce ne amintește în fiecare cli

Creația este o Infinită Izvorâre, o Infinită Naștere. Uni-Versul acesta pe care îl percepem cu Ochii, cu Mintea și cu Inima noastră, este Creația unui Fiice sau a unei Fiu din Infinitul număr de Fiice și de Fii ale și ai Creației. Acest Uni-Vers se manifestă în Infinite Forme de Manifestare, în Infinite Lungimi de Undă, în Infinite Frecvențe de Vibrație, pe Infinite Niveluri de Condensări ale Alcătuirilor și ale Orânduirilor sale Geometrice. Pentru fiecare astfel de Coordonată a Izvorârii sale, fiecare Ființă poartă un Veșmânt Ocrotitor și Îndrumător prin care Ființează în Comuniune și Comunică Nemijlocit cu Fiica Creatoare sau cu Fiul Creator al acestui Uni-Vers, cu Fiica Creatoare sau cu Fiul Creator al Infinitei Creații. La fel cum, prin cele cinci Simțuri ale Trupului tău, tu comunici cu Firea Înconjurătoare. Tu atingi, guști, miroși, auzi și vezi o mică parte din ceea ce este și din ceea ce se manifestă în fiecare clipă în Firea Înconjurătoare. Paul Buică

Ucenicul și Înțeleptul nu sunt preocupați nici de Intensitatea Luminii, nici de Puterea ei de Pătrundere a Alcătuirilor și a Orânduielilor Geometrice ale Structurilor Subtile ale Trupurilor lor, nici de vreo denumire ori împărțire ierarhică a Calităților acesteia. Înțeleptul și Ucenicul călătoresc împreună și gravitează unul în jurul celuilalt, se ocrotesc și își dăruiesc în fiecare clipă a existenței lor tot ceea ce Ființele lor sunt. Ei știu că la un moment dat Cărările lor se vor despărți și că se vor reîntâlni și iarăși vor petrece o Vreme de Dăruire-Împreună și vor iniția Înfăptuiri Mărețe, vreme după care aparent, se vor îndepărta iarăși, fiecare urmându-și Calea. Este în Firea Creației și a Evoluției Creației, a Creșterii acesteia și a Ramificării Sale Infinite, ca totul să se petreacă în acest fel. Așa se țese Pânza Creației. Ucenicul și Înțeleptul brodează pe această Pânză de Lumină, Minunate Trăiri, Gânduri, Rostiri și Înfăptuiri pentru a le fi celor ce urmează a cunoaște și

Atunci când fiecare Om va cunoaște și va înțelege Bogăția pe care o poartă în Ființa sa, în Inima sa, în fiecare Alcătuire cât de mică și aparent de neînsemnată a Trupului său, el nu va mai pregeta nici o clipă, ci va alege cu toată Ființa sa, Calea Ucenicului. Atunci, în acea clipă, va auzi pentru prima dată primele Șoapte ale Firii. Acela este Darul pe care îl primește fiecare în clipa Alegerii Căii. În Viața sa va apărea atunci un Îndrumător, un Ocrotitor. Tânărul Ucenic nici nu va ști că acel om pe care va crede o vreme că l-a cunoscut întâmplător, îi va fi Îndrumător și Ocrotitor pe Calea sa. Totul se petrece pe negândite. Ucenicul cel Tânăr va crește și va deveni, asemeni tuturor Ucenicilor, un Îndrumător și un Ocrotitor atunci când va fi pentru el venită vremea potrivită. El nu se va gândi nici o clipă la acea zi pentru că nu acesta a fost Scopul Alegerii sale, ci nestăvilita Sete de a Cunoaște, Sete ce s-a născut în Adâncul Ființei sale. Lumina sa va crește și va atrage în juru

Toate Ființele sunt Una. Toate sunt Manifestări ale Ființei Unice. Trupul tău nu este marginea Ființei tale. Tu ești Nemărginită. Oamenii confundă Ființa cu Trupul, tot așa cum confundă Mintea lor cu Ființa, cu ei înșiși. Trupul tău este doar un Veșmânt al Ființei, unul dintre nenumăratele Veșminte ale tale. Atunci când suntem pe prima Treaptă a Cunoașterii, noi credem că suntem Trupul nostru, apoi înțelegem că Trupul este doar un Veșmânt, iar peste un timp, înțelegem că Trupul este doar unul dintre nenumăratele Veșminte ale noastre.  Paul Buică

Dependența și Atașamentul distorsionează Gândirea și nasc trăiri ce îi împiedică pe cei care au căzut în aceste capcane ale Minții să înfăptuiască ceva Măreț și să dobândească Fericirea. Cel ce iubește este Luminos, Vesel și Strălucitor pe când cel ce este dependent de prezența celui de care este atașat, este în toată vremea abătut, trist, incapabil să înfăptuiască ceva. În Mințile Pruncuțelor și în cela ale Pruncilor ce sunt cocoloșiți de Părinții lor, vor încolți buruiana dependenței și buruiana atașamentului. Cu greu se vor putea elibera pentru că aceste buruieni prind rădăcini adânci ce nu pot fi cu una cu două, stârpite.  Paul Buică

Inima și Mintea fiecărui om dăruiesc în fiecare clipă a existenței sale tot ceea ce acel om trăiește, cunoaște și înțelege cu sau fără știința Minții sale. Inima ta dăruiește, iar Mintea ta alcătuiește această Dăruire în Cuvinte pe care la vremea potrivită le vei rosti pe înțelesul Semenilor noștri. Temeiul nostru este să absorbim și să izvorâm, să primim cu Iubire și să dăruim cu Iubire tot ceea ce primim în Dar de la Firea Înconjurătoare. Avem în Alcătuirile noastre Nevăzute, Orânduiri Geometrice de Putere prin care putem absorbi tot ceea ce ne dăruiește Firea Înconjurătoare. Aceste Orânduiri cresc asemeni Ramurilor și Frunzelor Arborilor pe măsură ce primesc Hrana Adevărului de la Firea Înconjurătoare. Coroana acestor Orânduiri Geometrice de Putere depășesc cu mult limitele Trupurilor noastre. Pentru Ochii noștri, ele sunt invizibile, dar pentru Inimi acestea sunt Strălucitoare. Celor ce și-au așezat Mintea în Ascultarea Inimii, aceste Coroane ale Orânduielilor Geometrice de Putere,

Ucenicul nu este preocupat de Numele Treptelor ce urmează Treptei Înveșnicirii și a Treptei Înzeirii. Treptele Evoluției nu au Nume. Acestea sunt doar denumiri atribuite de Mintea Pământeană. Sunt Cuvinte prin care Mințile Oamenilor vor să facă o delimitare între Om, Om Înveșnicit și Zeu. Așa cum știi, omenii au obiceiul de a numi totul și de a atribui tot felul de Calități tuturor celor ce se manifestă în Viețile lor. Acest obicei le este pe de o parte folositor pentru că ei comunică aproape exclusiv prin limbaj și le este în același timp o piedică în înțelegerea comunicării nemijlocite. Numind totul te îndepărtezi de percepția și de înțelegerea Întregului, de Esența Manifestării Vieții, te îndepărtezi de Cunoașterea și de Înțelegerea Ființelor și a Ființării. Te îndepărtezi de tine însuți, de Inima ta căreia nu mai știi cum să-i asculți Șoaptele. Neștiind și neputând să-ți asculți Șoaptele propriei Inimi, nu ai cum să știi cum să asculți Șoaptele Pădurii, Șoaptele tuturor celorlalte

Iubirea de Mamă și cea de Copii este una, iar dorința de a respira în fiecare clipă alături, în aceiași odaie, este cu totul altceva. Iubirea de Mamă și de Tată și Iubirea Mamei și a Tatălui pentru Copiii lor este și se manifestă în Firescul Existenței. Dependența Copiilor față de prezența Părinților după ce aceștia își dobândesc Independența Ființării este ne-Firească. La fel este și Dependența Părinților de prezența Copiilor în preajma lor după dobândirea de către aceștia a Independenței Ființării. Aceste Atașamente ne-Firești ale unora de ceilalți se numesc Atașamente și locul din care izvorăsc este Mintea. Iubirea izvorăște din Inimă și de aceea nu cunoaște nici un fel de Dependență ori de Atașament. Izvorul Iubirii ajunge oriunde se află Părinții și Copiii acestora și nu poate fi oprit ori abătut din Calea sa de nici o Putere din Uni-Vers. Iubirea este de Bine Făcătoare și aduce în Viața celor ce o trăiesc Înfăptuiri Mărețe, dacă aceia sunt Stăruitori și Sârguincioși pe Calea lor.

Copacul cel Înalt se ridică ocrotitor în chip conștient tot mai sus în calea Fulgerelor Nopții pentru că el știe că de va fi atins de Focul Norilor, Lăstarii săi sunt și vor fi ocrotiți de cel Scund și că aceștia se vor înălța asemeni lui după ce Trupul său va fi mistuit. Prin ridicarea sa, el devine Scut pentru Lăstarii săi și pentru Ocrotitorul acestora. Cel Înalt devine Scut asemeni celui Scund, iar cel Scund dobândește Suplețea celui Înalt și permite Razelor Soarelui să lumineze Lăstarii celui Înalt. Cel Înalt și cel Scund își dăruiesc unul celuilalt Ocrotirea Ființării, așa cum Înțeleptul și Ucenicul aflat în Ascultarea Inimii sale, își Dăruiesc unul celuilalt Tainele Cunoașterii și Ființează în Adevăr. Pe măsură ce Înțeleptul Îndrumător și Ocrotitor, dăruiește Experiența sa Ucenicului, El primește la rândul său, Experiența acestuia și crește în Cunoaștere și în Înțelepciune. Echilibrul Ființării dintre cel Înalt și cel Scund este același cu Echilibrul Ființării dintre Înțelept și

Un Lucrător în Lumina Cunoașterii și a Înțelepciunii, este un Om ce a înțeles nefirescul Orânduielilor ridicate pe puterea arginților și pe truda sclavilor și nu va accepta niciodată să facă parte sau să slujească vreo asemeni Orânduire a ne-Firescului. Această Atitudine și Fermitate a Omului ce ființează prin Inteligența izvorâtă din Ființa sa și este Lucrătoare în Mintea sa Luminată de Cunoaștere, îl va ține departe de ne-Firescul lumii. Această Inteligență îi va aduce Înțelegerea că pentru a-și putea continua în Pace și pentru a aduce Deplinătate Înfăptuirilor sale Mărețe, el va alege să trăiască asemeni tuturor oamenilor cărora li se spune în chip ne-Firesc, oameni simpli. Va alege să nu împărtășească din Uriașa sa Cunoaștere tuturor, ci doar acelora ce îi vor cere Îndrumare, pentru că doar Sufletele acelor oameni vor vedea Lumina ce izvorăște din Sufletul său și doar în acele Minți a început să se manifeste Setea de Cunoaștere.  Paul Buică

Suntem Ipostaze și Manifestări ale Ființei Unice și putem în fiecare clipă să alegem să pășim pe Calea ce duce către Văpaia Focului cel Viu și Veșnic din care am izvorât. Putem să alegem în fiecare clipă, să fim una cu Ființa Unică ce ne-a izvorât din Sine. Calea Întoarcerii Acasă, este Calea Ucenicului, Calea Fiicei și Fiului ce au plecat în lume pentru a se desăvârși și pentru a se întoarce apoi Acasă Îmbogățiți în Cunoaștere și în Înțelepciune, pentru a lucra și pentru a spori și a dărui mai departe Pruncuțelor și Pruncilor lor, ceea ce au înfăptuit Părinții lor și tot ceea ce au înfăptuit și înfăptuiesc Ei Înșiși. Cine va înțelege Calea Ucenicului, va alege să pășească cu Iubire, cu Încredere, cu Răbdare, cu Fermitate, cu Demnitate și cu Detașare pe această Cale Unică. Alegerea Căii este Efectul Înțelegerii Cauzei pentru care ne-am întrupat, a Înțelegerii Menirii și a Temeiului existente ca Semințe în Inima fiecăreia și a fiecăruia dintre noi, a Înțelegerii Rostului pe care îl avem

Treptele Cunoașterii nu sunt egale asemeni Treptelor unei scări. Fiecare Treaptă îți va părea Infinită privită fiind față de Treapta de pe care te-ai înălțat. Fiecare Treaptă îți va fi de o Strălucire, așa cum nu ai mai văzut până atunci. Uneori, pășind pe câte o Treaptă mai Înaltă, m-am simțit ca o Furnică ce s-a urcat de pe o pietricică pe cel mai Înalt Munte. Prima dată am fost atât de uimită încât nu am știut ce este bine să aleg să fac, apoi am primit Îndrumare Ocrotitoare și totul s-a așezat în Chip Firesc în Firescul Primirii Cunoașterii și în cel al Înțelegerii. Calea pe care ai ales-o este cea mai Frumoasă Cale, cea mai Strălucitoare și Unica ce îți va aduce Înveșnicirea Trupului și apoi, la vremea prielnică ție, Înzeirea.  Paul Buică

Omul Așezat, cel ce și-a așezat Mintea în Ascultarea Inimii sale, înfăptuiește totul cu Respect pentru sine și deopotrivă, cu Respect pentru ceea ce înfăptuiește. Celorlalți li se pare că Omul Așezat este prea domol și că nu va putea termina lucrul său curând, dar la Apusul Soarelui, ei văd întotdeauna cu uimire, că cel ce a lucrat pe îndelete, a înfăptuit cu mult mai mult decât cei care au lucrat cu grăbire și că lucrul său este mult mai temeinic înfăptuit. A putut face un lucru temeinic pentru că acesta a fost Temeiul său pentru acel lucru înfăptuit, pentru că și-a adunat Întreaga sa Atenție pentru acea Înfăptuire.  Paul Buică

Spațiul dintre Galaxii, Spațiul dintre Stele, dintre Planete, Asteroizi și dintre alte Corpuri Cerești mai mici, pare a fi gol, dar aceasta este o iluzie. Golul este Putere Nemanifestată. Eterul este pretutindeni. Pe măsură ce vom înțelege cum să folosim Puterea Eterului, vom dobândi Puteri de Creație tot mai Înalte și vom putea crea tot ceea ce am primit în Temeiul și în Menirile noastre. Din acest aparent întuneric, din această Putere a Eterului Omniprezent, izvorăște Lumina. Întreaga Creație este o Lumină. Atunci când privești Infinitul aflându-te dincolo de pojghița de Aer cu care este înveșmântată Mama Pământ, Îl privești din Centrul unei aparente Sfere pe a cărei Boltă ce se află jur-împrejurul tău, este țesută o Broderie de Galaxii și de Roiuri de Galaxii, de Stele, de Roiuri de Stele și de Nebuloase, de Uriașe Lumini Pulsatorii ce par a fi asemeni unor Faruri pentru Corăbierii Stelari și Galactici și de Izvoare Gigantice de Stele și de Roiuri de Stele din care se nasc Lumi desp

Taina celui Scund și a celui Înalt este o Taină a Echilibrului Formei și a Alcătuirii Veșmântului Verde al Planetei Mamă. Suplețea celui Înalt permite Razelor Soarelui să scalde în Lumina sa Coroana celui Scund. Cel scund este asemeni unui Scut. El îl ocrotește pe cel Înalt de Vântul Înghețat și de Furtunile Fierbinți. Cel Înalt este la rândul său un Scut. El îl ocrotește pe cel Scund de Arșiță și își înfige adânc Rădăcinile printre Pietrele Dealurilor și ale Munților pentru ca firavul strat de Pământ Roditor să nu fie purtat în văi împreună cu pietrele pe care s-a format în mii și mii de ani, de torentele ce răscolesc Pădurea la vremea Primăverilor. Cel Scund își întinde Rădăcinile și creează o țesătură deasă și rezistentă în stratul de Pământ Roditor. O Țesătură deasă asemeni unei cergi bătută în Vâltoare. Cel Scund și cel Înalt își ocrotesc împreună în Bună Înțelegere, Tărâmul Sacru al Pădurii Mamă.  Paul Buică

Acei Oameni Lucrători în Lumina Cunoașterii și a Înțelepciunii, nu au nici cea mai mică pornire să își risipească Puterile cercetând și rostind despre orânduielile regilor și împăraților și ale tuturor acelora ce se gudură umil pe lângă poalele giubelelor acestora, nu sunt câtuși de puțin interesați de arginți și nu le poate fi cu nici un chip târguită Rostirea în Folosul dregătorilor, oricare ar fi aceia, nu vor alege niciodată să primească vreo dregătorie și nu vor merge niciodată pe la Curți Domnești ori prin Dregătoriile Țărilor. Paul Buică

Dacă vei alege să trăiești în Prezent în fiecare clipă a Vieții tale, Viața ta se va lumina de toate cele ce nu sunt firești, se va limpezi și va străluci pentru că tu vei reuși să îți strunești Mintea, să o îndemni și să o îndrumi să facă ceea ce are de făcut în fiecare clipă. Altminteri, Mintea va alerga veșnic pe unde i se va năzări, iar tu vei cunoaște ce înseamnă oboseala fără de Rost, fără de Folos, fără Contenire și fără de Înfăptuire și de Împlinire. Paul Buică

Atunci când un om împlinește o Înfăptuire Măreață, acea Înfăptuire se vestește pe Sine în Infinitul Uni-Vers prin Frecvența Înaltă a Vibrației pe care o izvorăște. Totul se petrece într-o clipă. Întregul Uni-Vers prinde de Veste și izvorăște Bucurie. Este asemeni unei Sărbători Cosmice la care vin să se bucure toate Ființele de Lumină. Toți aceia care au înțeles această Taină a Bucuriei, au ales să trăiască în Bucurie pentru întreaga lor Viață și să înfăptuiască ceea ce au primit de înfăptuit.  Paul Buică

Când lucrezi, lucrezi, îți aduni Atenția pe ceea ce faci în acel moment și astfel lucrul tău nu va fi de mântuială, ci va păstra în el toată Bucuria pe care ai trăit-o atunci când l-ai înfăptuit. Atunci când lucrezi, fii una cu lucrul tău! La fel, atunci când mergi în Pădure să culegi ciuperci sau Fructe sau atunci când doar hoinărești pentru a te bucura de Minunățiile Codrului și a te umple de Energia de Bine Făcătoare a Pădurii, mergi și bucură-ți Sufletul de ceea ce te împresoară, nu îți lăsa Mintea să alerge prin alte locuri ori pe coclauri. La fel, atunci când te așezi în așternut să te odihnești. Atunci când alegi să te odihnești, odihnește-te! Aceasta este Taina Ființării în Clipa Prezentă.  Paul Buică

În Liniștea Inimii aflându-te, ești una cu Ritmul Vieții, cu Unda ce te poartă în Infinita Manifestare a Ființării. Viața își urmează Cursul Firesc. Întunericul pe care îl percepem cuprinzând Firea Înconjurătoare este doar o iluzie a Ochilor Trupurilor noastre. Întunericul nu există ca atare, nicăieri în Alcătuirile Uni-Versului. Iluzia existenței Întunericului este dată de neputința noastră de a vedea cu Ochii Trupurilor noastre Eterul, Izvorul de Putere al Întregii Creații. Această Putere este pretutindeni și este deopotrivă, în fiecare dintre noi. Puterea Eterului sporește pe măsură ce ne ridicăm și creștem în Cunoaștere și în Înțelepciune. Folosim în fiecare clipă Puterea Eterului, cu toate că nu o putem vedea și nici nu avem cunoștință de existența Sa până ce nu suntem îndrumați pe Calea Cunoașterii și nu o aflăm. Vedem doar ceea ce aducem în Manifestare, în Materialitate, prin această Putere Infinită.  Paul Buică