Copacul cel Înalt

Copacul cel Înalt se ridică ocrotitor în chip conștient tot mai sus în calea Fulgerelor Nopții pentru că el știe că de va fi atins de Focul Norilor, Lăstarii săi sunt și vor fi ocrotiți de cel Scund și că aceștia se vor înălța asemeni lui după ce Trupul său va fi mistuit. Prin ridicarea sa, el devine Scut pentru Lăstarii săi și pentru Ocrotitorul acestora. Cel Înalt devine Scut asemeni celui Scund, iar cel Scund dobândește Suplețea celui Înalt și permite Razelor Soarelui să lumineze Lăstarii celui Înalt. Cel Înalt și cel Scund își dăruiesc unul celuilalt Ocrotirea Ființării, așa cum Înțeleptul și Ucenicul aflat în Ascultarea Inimii sale, își Dăruiesc unul celuilalt Tainele Cunoașterii și Ființează în Adevăr. Pe măsură ce Înțeleptul Îndrumător și Ocrotitor, dăruiește Experiența sa Ucenicului, El primește la rândul său, Experiența acestuia și crește în Cunoaștere și în Înțelepciune. Echilibrul Ființării dintre cel Înalt și cel Scund este același cu Echilibrul Ființării dintre Înțelept și Ucenic, este același cu Echilibrul Ființării dintre cel Puternic și cel Slab. Acest Echilibru al Ființării este posibil și se naște doar între cei ce ființează prin Iubire, pe Frecvența Iubirii. Înțeleptul cunoaște că Ucenicul va crește în Înțelepciune, cel Puternic știe că cel Slab va crește în Putere, cel Înalt știe că el și cel Scund formează un Întreg și că în Esență, ei sunt Una, că sunt Manifestări Unice ale Unicei Ființe, ale Unimii. Această Înțelegere face ca orice sămânță otrăvită a vreunei trufii, să piară. Iubirea înflorește și rodește doar în Ființele în care nu există buruiana trufiei.

Paul Buică