O omenire sustenabilă prin Iubire
În foarte multe locuri din lume se dezvoltă sate noi, comunități mai mici sau
mai mari formate din oameni inteligenți și harnici care au înțeles că din
cenușa acestei lumi măcinată de conflicte de tot felul și din dogme absurde a
încolțit și va crește o nouă omenire. O omenire eliberată de falsele valori ale
lumii actuale. O omenire sustenabilă prin Iubire. Asistăm la un firesc apus al
tuturor sistemelor existente astăzi. Va mai dura o vreme până ce noua omenire
va crește suficient de mult pentru a cuprinde întreg Pământul. Curba ei de
creștere este cea pe care o cunoaștem din geometria sacră, așa cum este
creșterea tuturor fenomenelor din Univers.
Este în firea lucrurilor ca o lume să apună pentru a face loc alteia noi. Cu fiecare nouă lume, mai facem un pas pe cale evoluției noastre ca specie și ca indivizi. Nu este nimic dramatic în sfârșitul unei lumi. Cu cât o lume este mai evoluată, cu atât trecerea este mai lină. Prin contrast, cu cât o lume este mai primitivă, cu atât trecerea generează mai multă violență din partea celor care doresc cu disperare ca lucrurile să rămână așa cum sunt. Din fericire, esența evoluției este schimbarea. Orice încercare de frânare a evoluției se soldează cu accelerarea evoluției. Pare paradoxal, dar așa se petrec lucrurile. Este tentația fructului oprit. Cu cât mai mult încearcă cineva să interzică ceva cu atât mai mulți oameni vor dori să experimenteze acel ceva.
Când se vorbește despre noua omenire, oamenii devin brusc foarte atenți. Cei mai mulți dintre ei nu sunt încă pregătiți pentru schimbarea de care se vorbește, dar atenția lor crește pe măsură ce primesc informații complet noi pentru ei. După un timp apare interesul pentru acest fenomen care se pare că este în plină creștere. Încep să discute în familie, să caute și mai multe informații și să ia în calcul o eventuală schimbare în viața lor. Nu acum, poate peste câțiva ani. Acum nu se poate pentru că au un copil și trebuie să-l dea la cea mai bună școală. Apoi înțeleg că școala de azi pregătește copiii pentru o lume care tocmai a început să apună. Înțeleg că este nevoie de o altfel de școală, o școală care să-i pregătească pentru noua omenire. O școală vie. Cei mai curajoși au plecat cu copii cu tot în noile comunități. Copiii învață de la toți membrii comunității lucruri folositoare. O școală vie fără o clădire de școală. Se hotărăsc să meargă să viziteze aceste noi sate și să afle cât mai multe detalii. Găsesc acolo părinți și copii fericiți care trăiesc în armonie cu natura, care își produc hrana și veșmintele, care și-au construit case sănătoase din materiale naturale. Află că acei oameni deși s-au pregătit pentru tot felul de profesiuni, deși au doctorate în diverse discipline sau sunt pregătiți doar la nivel de școală profesională, au învățat meșteșuguri utile traiului și că își folosesc cunoștințele și abilitățile pentru a creea lucruri minunate care să le bucure viața. Descoperă un alt tip de relații interumane, armonios, responsabil, recunoscător, inspirator. Sănătatea și bunăstarea se vede pe chipurile tuturor membrilor comunităților pe care le vizitează. Atunci abia, într-un moment de visare cu ochii larg deschiși, aud șoaptele Inimii și decid să pășească în noua omenire cu Încredere și cu Iubire. - Andronicon.
Este în firea lucrurilor ca o lume să apună pentru a face loc alteia noi. Cu fiecare nouă lume, mai facem un pas pe cale evoluției noastre ca specie și ca indivizi. Nu este nimic dramatic în sfârșitul unei lumi. Cu cât o lume este mai evoluată, cu atât trecerea este mai lină. Prin contrast, cu cât o lume este mai primitivă, cu atât trecerea generează mai multă violență din partea celor care doresc cu disperare ca lucrurile să rămână așa cum sunt. Din fericire, esența evoluției este schimbarea. Orice încercare de frânare a evoluției se soldează cu accelerarea evoluției. Pare paradoxal, dar așa se petrec lucrurile. Este tentația fructului oprit. Cu cât mai mult încearcă cineva să interzică ceva cu atât mai mulți oameni vor dori să experimenteze acel ceva.
Când se vorbește despre noua omenire, oamenii devin brusc foarte atenți. Cei mai mulți dintre ei nu sunt încă pregătiți pentru schimbarea de care se vorbește, dar atenția lor crește pe măsură ce primesc informații complet noi pentru ei. După un timp apare interesul pentru acest fenomen care se pare că este în plină creștere. Încep să discute în familie, să caute și mai multe informații și să ia în calcul o eventuală schimbare în viața lor. Nu acum, poate peste câțiva ani. Acum nu se poate pentru că au un copil și trebuie să-l dea la cea mai bună școală. Apoi înțeleg că școala de azi pregătește copiii pentru o lume care tocmai a început să apună. Înțeleg că este nevoie de o altfel de școală, o școală care să-i pregătească pentru noua omenire. O școală vie. Cei mai curajoși au plecat cu copii cu tot în noile comunități. Copiii învață de la toți membrii comunității lucruri folositoare. O școală vie fără o clădire de școală. Se hotărăsc să meargă să viziteze aceste noi sate și să afle cât mai multe detalii. Găsesc acolo părinți și copii fericiți care trăiesc în armonie cu natura, care își produc hrana și veșmintele, care și-au construit case sănătoase din materiale naturale. Află că acei oameni deși s-au pregătit pentru tot felul de profesiuni, deși au doctorate în diverse discipline sau sunt pregătiți doar la nivel de școală profesională, au învățat meșteșuguri utile traiului și că își folosesc cunoștințele și abilitățile pentru a creea lucruri minunate care să le bucure viața. Descoperă un alt tip de relații interumane, armonios, responsabil, recunoscător, inspirator. Sănătatea și bunăstarea se vede pe chipurile tuturor membrilor comunităților pe care le vizitează. Atunci abia, într-un moment de visare cu ochii larg deschiși, aud șoaptele Inimii și decid să pășească în noua omenire cu Încredere și cu Iubire. - Andronicon.
Comentarii
Trimiteți un comentariu