Jocul dea pendulul

Bunica mea avea un ceas cu pendul pe care îl urmăream cu atenție de fiecare dată când mă culca după ce prânzeam. Erau trei elemente care îmi atrăgeau atenția: ticăitul mecanismului, mișcarea secundarului și mișcarea pendulului. Minutarul și orarul se mișcau mult prea încet pentru ca eu să le bag în seamă. Eu trăiam atunci doar în prezent sau la indicativul prezent, cum se spune. Adormeam foarte repede și mă trezeam după două sau trei ore și o zbugheam afară la joacă uitând complet de ceasul de pe perete. La fel se petrec lucrurile și cu fiecare viață a noastră.
Creștem în Cunoaștere și în Înțelepciune într-o viață până la un anumit nivel, apoi o zbughim în altă viață uitând pentru un timp tot ce am acumulat. Apoi redescoperim tot ce părea a fi uitat în adâncul ființei noastre. După câteva ore de joacă intram în casă și când mă suiam în pat după cină și îmbăiere, observam ceasul și iarăși deveneam atent la mișcările secundarului și pendulului și la ticăitul mecanismului. Jocul se repeta în fiecare zi. Pe măsură ce creșteam eram tot mai interesat de ceasul de pe perete. Nu știam ce produce acel ticăit și ce face ca secundarul și pendulul să se miște ritmic. Observasem că bunicul meu „întorcea” ceasul o dată pe săptămână cu o cheie pe care o păstra în interiorul cutiei ceasului. S-a întâmplat odată ca bunicul să fie în spital și atunci, ceasul s-a oprit după un timp. Bunica mi-a spus că ceasul s-a oprit pentru că nu a fost „întors” și mi-a explicat că mecanismul ceasului conține un arc care trebuie rotit cu cheia pentru ca ceasul să meargă. N-am înțeles atunci mare lucru. Am înțeles însă mult mai târziu că între ceasul cu pendul și evoluția noastră interioară există multe similitudini.

Evoluția se produce doar atunci când manifestăm atenție alertă și observăm tot ce se petrece în interiorul și în jurul nostru, când observăm fenomenul vieții detașați de false valori, când pășim pe calea cunoașterii de sine și atunci când suntem autentici în tot ce facem. Atitudinea noastră este similară cu rolul pe care îl are arcul în mecanismul ceasului cu pendul. Energia pe care o alocăm păstrării atitudinii este obținută din motivația pe care o avem pentru a fi autentici căutători ai tainelor vieții, din intenția pe care o manifestăm de a cunoaște mai mult și de a ne înțelepți, din setea de cunoaștere pe care o simțim cum se rotește în noi într-un vortex mereu ascendent. Acestea reprezintă cheia care armează arcul mecanismului de ceasornic. La fel ca la ceasul de perete, cheia se află în interiorul cutiei pe care în cazul nostru îl numim trup. Ca să păstrez și pe mai departe  similitudinea dintre ceasul cu pendul și evoluția noastră interioară, îți spun că pendulul ceasului este acel element al vieții care ne ajută să înmagazinăm energia și să o eliberăm în mod treptat pe măsură ce este nevoie de mecanismul biologic. Mecanismul ceasului este mintea care prelucrează energia primită treptat de la pendulul care gestionează fluxul energetic primit de la arcul ceasului, respectiv energia produsă de intenția noastră de a cunoaște și de a ne înțelepți.

Mișcarea ritmică a secundarului reprezintă micile realizări de fiecare zi, cărămizile cu care construim viața noastră. Minutarul și orarul reprezintă realizările noastre pe timpul unei întregi vieți așa cum în cazul pendulului ele reprezintă parcurgerea celor douăzeci și patru de ore ale unei zile. O zi este o viață în sine dintr-o viață întreagă care cuprinde mii de vieți de o zi. Dimineața când ne trezim este asemeni unei nașteri într-o nouă viață iar seara când adormim este ca plecarea din viața pe care tocmai am parcurs-o. Este important pentru economia evoluției noastre interioare să trăim în fiecare zi conștient de ceea ce suntem, să ne bucurăm de toate darurile fiecărei zile și să înfăptuim lucrurile mărețe pentru care am venit pe Pământ. Ticăitul ceasului este similar pulsului vieții universale la care suntem în totalitate conectați și reprezintă totodată și modul în care, în semne, în simboluri și în cuvinte șoptite sau aflate în cămara cea mai de taină a Inimii noastre, Universul ne dăruiește Cunoaștere atunci când noi ne detașăm de zarva din jur și ne așezăm cu Recunoștință și Respect în Ascultare. - Andronicon.