Autarhia
Un concept, un mod de trai sau
o soluție pentru viitor? Seymour ne explică cum nu se poate mai clar:
„Iată un cuvânt foarte terfelit, care aprinde adesea o scânteie de neîncredere în ochii interlocutorilor, atât de obișnuiți cu modul lor de viață, încât au ajuns să nu mai cunoască adevărata culoare a slăninii, adevărata aromă a pâinii, și care consideră că aerul de la țară „pute rău”, deși nu crâcnesc la duhorile din orele de vârf de la metrou sau la chimicalele pe care le conține hrana lor zilnică. Să ne înțelegem, autarhia nu înseamnă nicidecum idealizarea unui trecut în care oamenii se chinuiau, cu unelte arhaice,
să obțină o hrană de subzistență, iar pe vecinii antipatici îi ardeau pe rug, acuzându-i de vrăjitorie. Autarhia nu este o „întoarcere înapoi”, ci un pas înainte, spre o viață nouă, mai bună, care vă va scoate din munca arhi-specializată din birouri și fabrici, vă va permite să dați dovadă de inițiativă, vă va confrunta cu o diversitate și cu provocări imense și vă va face să plângeți adesea de bucurie, iar uneori de disperare. Autarhia nu înseamnă acceptarea unui nivel de trai inferior – doar dacă nu cumva vă evaluați nivelul de trai după numărul de cilindri ai mașinii, după câte costume sau rochii aveți în șifonier sau după suprafața locuinței. Din contră, autarhia înseamnă o viață mai sănătoasă, într-un mediu mai natural, în care vă găsiți pacea interioară și vă reînvie corpul, care va trebui să se obișnuiască din nou cu mâncărurile proaspete și organice, și mușchii, care vor fi nevoiți să reziste la munci grele în aer liber. Căci, deși autarhia este posibilă, nimeni nu a pretins vreodată sau nu ar trebui să pretindă că este floare la ureche. Dimpotrivă, veți munci din zori și până-n noapte; vă veți câștiga pâinea cu sudoarea frunții; dar veți redescoperi satisfacția muncii bine făcute, farmecul mâncărurilor naturale și durerea unei oboseli sănătoase.” - Seymour.
„Iată un cuvânt foarte terfelit, care aprinde adesea o scânteie de neîncredere în ochii interlocutorilor, atât de obișnuiți cu modul lor de viață, încât au ajuns să nu mai cunoască adevărata culoare a slăninii, adevărata aromă a pâinii, și care consideră că aerul de la țară „pute rău”, deși nu crâcnesc la duhorile din orele de vârf de la metrou sau la chimicalele pe care le conține hrana lor zilnică. Să ne înțelegem, autarhia nu înseamnă nicidecum idealizarea unui trecut în care oamenii se chinuiau, cu unelte arhaice,
să obțină o hrană de subzistență, iar pe vecinii antipatici îi ardeau pe rug, acuzându-i de vrăjitorie. Autarhia nu este o „întoarcere înapoi”, ci un pas înainte, spre o viață nouă, mai bună, care vă va scoate din munca arhi-specializată din birouri și fabrici, vă va permite să dați dovadă de inițiativă, vă va confrunta cu o diversitate și cu provocări imense și vă va face să plângeți adesea de bucurie, iar uneori de disperare. Autarhia nu înseamnă acceptarea unui nivel de trai inferior – doar dacă nu cumva vă evaluați nivelul de trai după numărul de cilindri ai mașinii, după câte costume sau rochii aveți în șifonier sau după suprafața locuinței. Din contră, autarhia înseamnă o viață mai sănătoasă, într-un mediu mai natural, în care vă găsiți pacea interioară și vă reînvie corpul, care va trebui să se obișnuiască din nou cu mâncărurile proaspete și organice, și mușchii, care vor fi nevoiți să reziste la munci grele în aer liber. Căci, deși autarhia este posibilă, nimeni nu a pretins vreodată sau nu ar trebui să pretindă că este floare la ureche. Dimpotrivă, veți munci din zori și până-n noapte; vă veți câștiga pâinea cu sudoarea frunții; dar veți redescoperi satisfacția muncii bine făcute, farmecul mâncărurilor naturale și durerea unei oboseli sănătoase.” - Seymour.
Comentarii
Trimiteți un comentariu