Copilul fără vârstă
A permite copilului din tine să
se manifeste în fiecare împrejurare a vieții tale și la oricare vârstă este o
alegere. O alegere care îi permite fericirii ființei din Inima ta să se
manifeste în viața ta. Tu, ființa poți fi doar fericită. Mintea este cea care
creează nefericirea pentru că ea știe că este finită, că va rămâne în urmă
atunci când tu te vei înălța către stele. Știe de asemenea că există o cale de
a merge împreună cu tine în loc să se risipească în mentalul colectiv imediat
după plecarea ta, dar pentru ea este o cale grea pentru că nu vrea să renunțe
la „valorile” cu care a fost hipnotizată.
Îi este mai comod să se bălăcească în mocirla falselor valori și chiar să se lupte pentru locul ei de acolo decât să facă efortul să se înalțe în Lumină și să înflorească asemenea florii de nufăr care are forța și curajul să se ridice din mâlul lacului și să se deschidă către Soare. Mintea poate fi fericită în această viață împreună cu tine și poate să te urmeze în călătoria te printre stele dacă alege să facă saltul în Conștiință și să devină una cu ființa din Inima ta. Saltul acesta cere un efort de Cunoaștere și de Experimentare, dar este singura cale prin care ea te poate urma. Poartă-te cu blândețe cu mintea ta și îndrumă-o la fiecare pas așa cum faci cu un copil. Învaț-o să asculte, să vadă și să înțeleagă! Îndrumă-o pe calea către înțelepțire! Joacă-te cu ea așa cum te jucai atunci când erai prunc și mintea ta va înflori și va trăi extazul veșniciei.
„Fii ca un copil, păstrează mereu puritatea și suavitatea copilăriei. Nu pierde contactul cu ea și într-o zi vei constata cu surprindere că în tine încă mai trăiește copilul care ai fost în urmă cu cincizeci de ani. Dacă știi să păstrezi contactul cu copilăria, ești veșnic copil. Copilul nu se pierde niciodată, el rămâne. Copilul nu moare când devii tânăr și nici tânărul nu moare când îmbătrânești, straturile se depun unul peste altul, dar miezul rămâne același. Pruncul care te-ai născut continuă să existe în tine. Multe straturi s-au depus peste el, dar dacă străpungi acele straturi, copilul explodează dintr-odată în tine. Eu numesc această explozie, extaz.” - OSHO.
Andronicon
Îi este mai comod să se bălăcească în mocirla falselor valori și chiar să se lupte pentru locul ei de acolo decât să facă efortul să se înalțe în Lumină și să înflorească asemenea florii de nufăr care are forța și curajul să se ridice din mâlul lacului și să se deschidă către Soare. Mintea poate fi fericită în această viață împreună cu tine și poate să te urmeze în călătoria te printre stele dacă alege să facă saltul în Conștiință și să devină una cu ființa din Inima ta. Saltul acesta cere un efort de Cunoaștere și de Experimentare, dar este singura cale prin care ea te poate urma. Poartă-te cu blândețe cu mintea ta și îndrumă-o la fiecare pas așa cum faci cu un copil. Învaț-o să asculte, să vadă și să înțeleagă! Îndrumă-o pe calea către înțelepțire! Joacă-te cu ea așa cum te jucai atunci când erai prunc și mintea ta va înflori și va trăi extazul veșniciei.
„Fii ca un copil, păstrează mereu puritatea și suavitatea copilăriei. Nu pierde contactul cu ea și într-o zi vei constata cu surprindere că în tine încă mai trăiește copilul care ai fost în urmă cu cincizeci de ani. Dacă știi să păstrezi contactul cu copilăria, ești veșnic copil. Copilul nu se pierde niciodată, el rămâne. Copilul nu moare când devii tânăr și nici tânărul nu moare când îmbătrânești, straturile se depun unul peste altul, dar miezul rămâne același. Pruncul care te-ai născut continuă să existe în tine. Multe straturi s-au depus peste el, dar dacă străpungi acele straturi, copilul explodează dintr-odată în tine. Eu numesc această explozie, extaz.” - OSHO.
Andronicon
Comentarii
Trimiteți un comentariu