O altfel de școală

În foarte multe țări din lume învățământul, ceea ce numim educație, atitudinea adulților față de copii și metodele folosite de părinți, educatori, învățători și profesori în procesul de pregătire a celor mici pentru viață, trece printr-o perioadă pe care aș numi-o de... neînțelegere a scopului și de aplicare a unor modele mai mult decât ineficiente. Răspunsul valabil pentru mine este cel dat de Maestrul cel mai drag sufletului meu:

„Într-o lume mai bună, copiii vor fi lăsați să se descurce singuri cât mai repede cu putință. Întregul efort al părinților va urmări să-l facă pe copil să-și folosească inteligența. Același lucru va fi urmărit
și de sistemul de învățământ. Poate că la început nu va fi foarte eficient, e drept, poate că răspunsul elevului, la care a ajuns singur, nu va fi foarte corect, nu va corespunde cu răspunsurile date în cărți, dar va fi inteligent. Și asta este tot ce contează. Însă noi distrugem inteligența copiilor pentru că ne preocupă pre mult răspunsul corect, nu cel inteligent. E o preocupare greșită. Să lăsăm răspunsul să fie inteligent, să fie puțintel original, să fie al copilului, să nu ne grăbim și răspunsul corect va veni singur. Să lăsăm copilul să-l caute, să se împiedice singur de el. De ce atâta grabă?” OSHO. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vezi-ți de treaba ta!

De câte ori o sâcâiam cu întrebările mele dincolo de limita pe care ea o considera firească pentru vârsta mea fragedă, mama îmi zâmbea și îmi spunea cu duioșie și cu iubire în glas: Du-te și vezi-ți de treaba ta! Am început de la o vreme să mă întreb care o fi treaba mea pentru că pe atunci eu nu aveam nicio treabă de făcut. Aveam doar câteva jucării, un cățel lățos care venise pe lume în aceiași zi cu mine, o curte în care îmi petreceam cea mai mare parte din timp și un vraf de cărți de povești pline cu desene. Una dintre aceste cărți era „Habar n-am”. Semnificativ, nu? Nu știam încă să citesc așa că răsfoiam cărțile și îmi imaginam tot felul de întâmplări privind desenele.
Citiți mai multe

Templul Solomonarului

Templul Solomonarului Vulpilă nu poartă un Nume pentru că Alcătuitorul său știe că numirea unui loc, a unei Alcătuiri, a unei Ființe, îți ține Mintea legată de acel Nume și acel Nume este uneori asemenea unui Munte de netrecut către Ființarea în Pace cu acel loc, Alcătuire sau Ființă și către primirea în Dar a ceea ce este pregătit pentru tine. Numirea aduce cu sine Înstrăinarea, Separarea, Împărțirea Întregului, a Unimii în Fragmente ce cu greu pot fi apoi recunoscute ca Manifestări ale Unicului. Numirea, Buchile, Cuvintele au apărut în Ființarea Omului pe Pământ doar atunci când el a pierdut Comunicarea Nemijlocită cu Semenii săi și cu tot ce există și se manifestă în Firea Înconjurătoare, în Văzut și în Nevăzut. Zeii Părinți au ales atunci să creeze Buchile, Cuvintele și Rostirea în Limba Primordială. Calea către redobândirea Comunicării Nemijlocite este Calea pe care pășesc toți Ucenicii Lumii, indiferent de locul și de Neamul în care s-au întrupat. Este Calea către Sine și către d...
Citiți mai multe

Să fim sobri...

             În adolescență am citit o carte minunată, „Să fim sobri” scrisă și dăruită nouă de Alphonse Allais. Am recitit-o și iar am recitit-o și de fiecare dată am râs cu lacrimi. Acum, după mulți ani, mi-am amintit de această bijuterie a literaturii universale. Autorul ne-a dăruit un mesaj inițiatic prin această carte a sa pe care îl rezum astăzi în trei cuvinte: viața este bucurie . Bucuria este o sămânță latentă care există în fiecare dintre noi. O descoperim încă din primele zile de viață. Bucuria este chipul adevărat al sufletului nostru pe care de multe ori îl acoperim cu vălul tristeții. Amintește-ți Bucuria pe care o trăiai ori de câte ori, prunc fiind, vedeai chipul mamei tale.
Citiți mai multe