Lecturi de noapte

Bunica mea avea un ceas cu pendul pe care îl urmăream cu atenție de fiecare dată când mă culca după ce prânzeam. Erau trei elemente care îmi atrăgeau atenția: ticăitul mecanismului, mișcarea secundarului și mișcarea pendulului. Minutarul și orarul se mișcau mult prea încet pentru ca eu să le bag în seamă. Eu trăiam atunci doar în prezent sau la indicativul prezent, cum se spune. Adormeam foarte repede și mă trezeam după două sau trei ore și o zbugheam afară la joacă uitând complet de ceasul de pe perete. La fel se petrec lucrurile și cu fiecare viață a noastră.

Aristotel ne-a spus acum acum vreo două mii trei sute de ani în urmă că fericirea depinde doar de noi înșine. Perfect adevărat. Fericirea nu poate fi cumpărată și pentru că nu poate fi cumpărată nici nu poate face obiectul vreunei campanii de marketing, nu poate fi pusă periodic pe raftul de promoții, nu poate fi oferită ca bonus împreună cu vreun produs oarecare, dar se încearcă în campaniile de publicitate inducerea ideii că dacă vei consuma cutare sau cutare produs sau dacă vei cumpăra cutare sau cutare serviciu vei fi fericit.

Înțelepții din toate timpurile ne-au îndemnat și ne îndeamnă ori de câte ori avem bucuria să fim în preajma lor, să fim autentici în orice împrejurare a Vieții. Oricât de greu ne-ar fi, oricât de grea ne-ar putea părea călătoria noastră pe Pământ în această viață, oricâte dificultăți am întâmpina, Înțelepții, cei ce ființează pe nivelul următor de înțelegere al Vieții, ne îndeamnă să fim autentici.

Înțelepciunea străbunilor a ajuns la noi sub formă de proverbe și de zicători. Este fascinant să explorezi această lume miraculoasă a Adevărului păstrat în câteva cuvinte alcătuite cu tâlc. Nu există practic proverb sau zicătoare care să nu aibă o profunzime abisală. Poți explora această lume fascinantă a „cuvintelor potrivite” și te poți conecta la acea lume a străbunilor înțelepți doar dacă îți deschizi Inima și te lași purtat de de unduirea timpului cu mii și mii de ani în urmă, în acea lume diferită de cea în care trăim astăzi doar prin tehnologiile diferite folosite atunci, prin obiceiuri și prin port. „Cuvântul potrivit la locul potrivit”, adică potrivit unei situații sau a alteia din viață.

Este cât se poate de evident că nu suntem prima civilizație de pe Pământ. Există o mulțime de artefacte, de rămășițe ale unor construcții megalitice a căror modalități de realizare tehnică nu le putem descifra. Sunt ziduri construite din bolovani uriași spre exemplu, îmbinați atât de bine încât nu încape nici măcar un vârf de ac între pietrele uriașe cu o geometrie care pare a folosi la asigurarea stabilității construcției. Asemenea vestigii sunt pe toate continentele și seamănă foarte bine unele cu altele. Există desene și basoreliefuri care descriu aeronave și/sau astronave. Există elemente metalice

Viața este inteligența Universului. Se manifestă pretutindeni chiar dacă noi considerăm, că este doar o pojghiță subțire care învelește Pământul. De curând s-au descoperit microorganisme care trăiesc la câțiva kilometri adâncime în scoarța terestră. Alte microorganisme sau urme ale acestora s-au descoperit pe bucățile de meteorit căzute pe Pământ. Pe Marte s-a descoperit apă și știm că acolo unde este apă este și viață într-o formă sau alta. Nu știm încă dacă există ființe inteligente pe Marte care s-au retras în adâncuri atunci când datorită unor evenimente de demult, planeta și-a pierdut

Fiecare zi este un triumf al vieții. Fiecare zi este un Dar. Bucură-te în fiecare zi și pentru fiecare zi. Aceasta este o mare taină a vieții. Poate că astăzi ai multe lucruri de rezolva, multe facturi de achitat, poate că ai întâlniri programate care nu-ți fac nicio plăcere sau poate că trebuie să pleci într-o călătorie pe care nu ți-o dorești. Indiferent de toate acestea respiră adânc viața care simți că pulsează în tine și bucură-te. Toate lucrurile neplăcute vor trece. Bucură-te pentru toate darurile minunate ale vieții tale, nu-ți umbri bucuria de a fi pentru ceea ce nu ai! Bucură-te și ai încredere în viață, în acestă

Este esențial să intri în ritmul naturii, să trăiești deodată cu viața planetară. Trezește-te în zori, puțin înainte de răsăritul Soarelui și mulțumește pentru viață. Dacă te gândești că viața ta este departe de ceea ce ți-ai dorit și că nu ai motive să mulțumești atunci gândește-te la cei care se află în suferințe cumplite, la cei care își pierd părți ale corpului, la cei care au boli grave. La cei care nu au o locuință, la cei care nu au ce mânca în fiecare zi, la cei care sunt terorizați de brute primitive care se cred viteji „doar pentru că țin pistolul mitralieră de partea în care se află trăgaciul”, cum spunea într-una dintre

Aveam bloguri și când eram adolescenți. Le numeam „Jurnal” și scriam tot felul de lucruri în acele caiete pe care părinții le citeau fără ca noi să bănuim că fac asta. Ei ne încurajau să scriem pentru că astfel aflau și ceea ce nu prea vroiam ca ei să știe și mai scriam și lucruri despre care nu știam că le puteam discuta oricând cu ei. Asta credeam noi. Am observat la un moment dat că mama deschidea tot felul de discuții pe teme care mă preocupau și pe care le scrisesem în urmă cu puțin timp în Jurnalul meu. Mi-am dat seama atunci că mama îmi creea acel spațiu interior de confort până ce eu

Senzaționalul ocupă aproape în întregime spațiul media. Mai exact: goana după senzațional pentru că senzaționalul face rating, iar rating-ul face bani. Ce este totuși cu adevărat senzațional pentru că nu este deloc de domeniul senzaționalului faptul că sunt cercetați și arestați niște infractori, faptul că se petrec prin lume fapte abominabile, faptul că se produc accidente în care mor oameni sau că din pricina unor infractori cu mentalități primitive se îmbolnăvesc alți oameni. Nu este nimic senzațional

Percepem emoțiile undeva în cămăruța cea mai de taină a ființei noastre. Nu știm exact ce sunt. Par a fi tresăriri ale Inimii noastre. Par a fi impulsuri care te îndeamnă spre a face sau spre a nu face ceva. Uneori par a fi presentimente prin care suntem avertizați despre evenimente neplăcute ce urmează a se petrece sau prin care suntem înștiințați că vom trăi curând o mare bucurie, că vom afla ceva minunat. Nu putem traduce în cuvinte emoțiile. Nu știm care este izvorul lor, dar știm sigur că la un nivel pe care nu-l cunoaștem încă suficient, ceva sau cineva ne dă de știre. Poate este un „Străjer” al nostru din lumea nevăzută care ne poartă de grijă. Oamenii din toate timpurile au bănuit că există ființe luminoase care ne însoțesc pe parcursul întregii noastre vieți pământești.

A permite copilului din tine să se manifeste în fiecare împrejurare a vieții tale și la oricare vârstă este o alegere. O alegere care îi permite fericirii ființei din Inima ta să se manifeste în viața ta. Tu, ființa poți fi doar fericită. Mintea este cea care creează nefericirea pentru că ea știe că este finită, că va rămâne în urmă atunci când tu te vei înălța către stele. Știe de asemenea că există o cale de a merge împreună cu tine în loc să se risipească în mentalul colectiv imediat după plecarea ta, dar pentru ea este o cale grea pentru că nu vrea să renunțe la „valorile” cu care a fost hipnotizată.

Părerea celorlalți despre tine este părerea lor și atât. Nu are absolut nicio relevanță cine și ce spune despre tine. Este firesc pe nivelul de evoluție pe care ne aflăm, să se spună tot felul de lucruri despre tine, unele plăcute auzului, altele, nu, dar este de asemenea firesc să înțelegi că în fața oricărui fenomen, a oricărei știri, a oricărei ființe, a oricărei culori, a oricărei piese de vestimentație, a oricărei opere de artă spre exemplu, părerea fiecărui om va fi diferită de a celorlalți. Dacă vei da cea mai mică importanță cuvintelor care se spun despre tine, vei fi în neplăcuta postură de a trăi viața celor care

Crești din propriul tău trecut ca dintr-un sol fertil. Experiențe pe care le-ai traversat, deciziile pe care le-ai luat, atitudinile pe care le-ai manifestat te-au făcut să crești până aici. Ai fost doar o informație păstrată în locul cel mai de taină al embrionului unei semințe. Acum ești o sămânță care în curând se va lăsa purtată de vânt. Ai crescut într-un mediu fixat în reguli așa cum o plantă crește în spațiul strâmt al unui vas din lut. Acum se apropie clipa ta de libertate. Simți că ai acumulat toată cunoașterea care s-a manifestat în lume până la venirea ta. Simți că este datoria ta de a îmbogăți și de a transmite mai departe această cunoaștere și simți că ești, că poți fi un rebel. Că a venit clipa în care

Cunoașterea îți deschide aripile zeiești. Îți hrănește setea de cunoaștere, setea de a te înălța tot mai sus și de a pătrunde tot mai profund în tainele universului. Cu cât vei afla mai mult cu atât vei dori să afli mai mult. Pare a fi o nebunie, dar așa acționează legile universului: cu cât ești mai mult din ceea ce dorești să fii cu atât aripile ți se deschid tot mai larg și te poți avânta tot mai sus. Dacă doar dorești să fii creativ spre exemplu, aripile rămân închise. Poți crede că nici nu există, că nu ai fost și tu dotat cu aceste „accesorii” fără de care nu poți zbura. Poți crede că ai fost discriminat, că unii primesc totul de la viață, iar alții aproape nimic sau doar firmituri. Poți crede că este vorba de lipsă cronică de noroc

Nu pot trăi fără să... Nu mă simt femeie/bărbat dacă nu... Nu sunt fericit(ă) dacă nu... Nu concep să am, să nu am, să fiu, să nu fiu, să nu... să nu... să nu... O înșiruire de dependențe ce par a fi aproape fără sfârșit. O mulțime de negații a Ființei Sălășluitoare în Inima Ta. O lipsă a Stimei de Sine, a Stimei a ceea ce Ești, a Darului pe care l-ai primit în clipa în care te-ai născut. O negație a Firii și a tot ceea ce suntem. Avem impresia că depindem de o mulțime de lucruri, de o mulțime de acțiuni, de obișnuințe, de sisteme întregi de valori, de o mulțime de dogme și de norme, de o mulțime de conveniențe. Avem impresia... așa și este, avem o impresie și atât. O iluzie, un somn hipnotic indus

Alchimia este Știința prin care fiecare dintre noi poate să se ridicăm din om de lut în Om Solar. Alchimia este Cheia prin care putem dobândi Înțelepciunea. Prin Știința Alchimiei putem să valorificăm întreaga Potențialitate cu care am venit în această Viață. Putem să inițiem transmutarea perpetuă a fiecărui element component al Trupului nostru și astfel putem dobândi Nemurirea în Trup. Practicarea Alchimiei Interioare ne activează Energia Intenției existentă în fiecare dintre noi prin care putem aduce în Manifestare, prin care putem materializa tot ce dorim. Să avem permanent în atenție

Este atât de multă informație și sunt atât de multe imagini stocate în fiecare pietricică a unui râu de munte încât va trebui să selectăm doar informațiile care ne interesează. Doar imaginile pe care dorim să le vedem. Luăm din albia râului prima piatră care ne atrage atenția. Prima care „ne face cu ochiul”. Acea pietricică este cea care ne va iniția cel mai facil acces la informațiile și imaginile stocate în elementele și în structura ei. Fiecare piatră din râu are elemente individuale care o deosebesc de toate celelalte și nu doar prin formă, aspect, compoziție chimică ci și prin Frecvența Vibrației. Compatibilitatea noastră este mai mare cu prima piatră care ne-a atras atenția și astfel calea de a-i

Încă nu există cuvinte prin care un om să poată descrie ceea ce simte navigând pe Oceanul Conștiinței. La început poți spune că este fascinant pentru că de îndată ce îți pui o întrebare, ce adresezi o întrebare Inimii tale, Conștiinței Pure, primești răspunsul. Prima dată când trăiești o astfel de experiență, ești puțin neîncrezător. Crezi că propria imaginație îți joacă feste. Te întrebi de exemplu, aproape retoric, fără să te gândești că ai putea primi răspunsul corect pentru că încă nu cunoști cum funcționează Inteligența Inimii: „ce greutate are cutia asta?” În Minte îți apare în timp

Există un moment unic în fiecare dimineață pe care toți îl trăim, dar nu întotdeauna îl și observăm și nu întotdeauna îl trăim în mod conștient. Este clipa în care ne trezim. Clipa în care pe cerul minții noastre nu s-a născut încă niciun gând. Este o clipă de puritate absolută pe care pentru a o trăi intens trebuie mai întâi să o descoperim. Putem prelungi această clipă de pace interioară oricât dorim noi dacă alegem să ne bucurăm mai mult timp de absența gândurilor. Putem exersa și explora această pace interioară în fiecare zi și cu fiecare zi, clipa noastră unică va fi tot mai cuprinzătoare. Putem fi observatorii și apoi martorii propriei noastre clipe de pace. Gândurile nu se nasc dacă noi nu deschidem porțile prin care ele ne invadează mintea și nu exercită nicio presiune asupra noastră. A cultiva clipa noastră de puritate este alegerea noastră și întreaga noastră ființă ne este recunoscătoare