Semne și Emoții peste timp

            A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nici nu s-ar fi păstrat până astăzi acest Meșteșug și nici minunatul și inițiaticul nostru Port Național n-ar fi existat și nici frumoasele și folositoarele noastre Meșteșuguri, a fost odată, pe vremea când Femeile și Fecioarele Geto-Dace, cultivau inul și cânepa și apoi, după ce meșteșugeau fibrele și le puneau în caierele lor frumos cioplite, le trăgeau în fire mai subțiri sau mai groase după trebuință, le răsuceau pe fusuri și le pregăteau pe vârtelniță pentru a le vopsi cu culori vii, preparate din plantele doar de ele știute, fire din care țeseau apoi la războaiele existente în fiecare casă, pânze frumoase pe care le albeau la Soare, pânze din care Stră-Bunicile noastre coseau frumoasele veșminte ale lor, ale pruncilor, ale pruncuțelor și ale bărbaților lor pe care le brodau apoi cu fir subțire de lână.
În acel timp de demult, la vreme de iarnă, Femeile și Fecioarele Geto-Dace coseau și brodau veșmintele cu care urmau să întâmpine Echinocțiu de Primăvară, ziua în care aduceau ofrande și mulțumeau Soarelui și Zeiței Ostara. De la numele acestei Zeițe Traco-Geto-Dace ne-au rămas astăzi câteva cuvinte pe care le folosim fără a le mai cunoaște rădăcinile. Stră-Bunicile noastre, le șopteau la gura vetrei pruncuțelor lor, povestea Zeiței în cuvintele inițiatice ale limbii noastre primordiale:

            „Zeiţa Fecioară Ostara, Pământul Mamă, odihnită după iarna cea grea şi încălzită de primele raze ale Zeului Soare, va redeştepta întreaga Natură la Viaţă. Ea este Fiinţa luminoasă a clipei în care ziua devine mai lungă decât noaptea, însemnând pe răbojul timpului victoria definitivă a Luminii şi intrarea în zilele luminoase şi calde ale anului. Este simbolul balanţei şi al oului, al locului de pe cer al Soarelui-Rasare, al purului şi curatului Aer. Înveşmântată în roșu, galben, şi albastru deschis, cum numai femeile Neamului nostru ştiu să ţeasă asemenea veşminte, Zeiţa Ostara este însăşi tinereţea, fertilitatea, începutul, puritatea, echilibrul, dimineaţa, miracolul, misterul. În fiecare primavară, în întâmpinarea acestui moment cosmic al Renaşterii Zeiţei Ostara, noi sărbătorim şi avem buna şi înţeleapta Tradiţie să renunţăm la obiectele vechi, la obiceiurile nesănătoase, să alungăm trăirile nefolositoare, să ne curăţăm şi să ne înfrumuseţăm casele, să lăsăm Lumina să pătrundă în casele şi în sufletele noastre, să lucrăm cu dragoste pământul primit în Dar de la Zei, pentru a-l aerisi şi a permite noilor Puteri ale Primăverii să-l pătrundă şi să-l facă roditor. Oul este unul dintre simbolurile Zeiţei Ostara. Obiceiul de a întâmpina ziua de balanţă a primăvarii cu ouă colorate este foarte vechi, încă de dinainte ca Stră-Bunica ta, Regina Tomiris, să fi condus Neamul nostru. Ea este cea care a clădit oraşul de la Marea cea Mare, ce-i poarta şi azi numele. Oul este un simbol foarte vechi al lumii noastre. Gândeşte-te, Dhyanna, că oul conţine un Soare mic în interior, gălbenuşul! Oamenii l-au asemuit cu Zeul Soare. Era în firea lucrurilor ca Bunii şi Stră-Bunii noştri să coloreze ouă şi să le ofere, să le aducă în Temple ca ofrandă, în momentul de renaştere a Naturii, în zilele Zeiţei Ostara. La fel fac şi tibetanii, hinduşii, popoarele îndepărtate din ţările Soarelui-Rasare, siberienii, cananeenii, perşii, egiptenii, fenicienii, celţii, grecii şi poate că încă mulţi alţii pe care nici nu-i cunoaştem. Spargerea cojii oului vopsit în galben şi apoi în roşu, ca simbol al Soarelui de dimineaţă şi de seară şi mâncatul acestuia este un ritual sacru ce simbolizează moartea vechiului şi naşterea noului, renaşterea şi prin aceasta, Făgăduinţa Nemuririi. Oul simbolizează de asemenea ombilicul, ca Centru al Lumilor Cerurilor, sânul maicii noastre, ca sursă de hrană, sănătate şi vigoare, inima ca energie a vieţii, cochilia, cuibul, scoica şi casa, ca înveliş mineral al Inimii, sufletului, minţii şi trupului viu şi totodată spaţiu de apărare şi loc de înălțare spirituală şi înţelegere a Vieţii. Înţelepţii noştri alchimişti asociază cuptorul vetrei cu Oul Cosmic, Locul Divin în care se petrec toate transmutaţiile materiale şi spirituale. Seminţele reprezintă de asemenea un simbol al Zeiţei Ostara. Primăvara este vremea semănatului şi acest fapt nu putea fi trecut cu vederea de Stră-Moşii noştri, de primii lucrători ai pământului şi nu avea cum să nu fie asociat cu Ziua Zeiţei şi cu lumina şi căldura tot mai puternice, dăruite de Zeul Soare. Era firească bucuria acelor Sfinți Stră-Buni care simţeau în toată Fiinţa lor renaşterea Naturii ce le asigura hrana cea de toate zilele. Din Respect profund faţă de Sărbătoarea Cosmică și din Recunoștință, ei se pregăteau pentru această zi de cumpănă prin curăţenie fizică şi curățenie sufletească, prin post şi rugăciune pentru un nou început. Odată cu începutul primăverii, iepurii devin foarte activi şi fertili, iar Stră-Bunii noştri, observând acest semn al vietuiţoarelor pădurii şi ale câmpului, au asemuit iepurele cu naşterea primăverii. De aceea este obiceiul ca în zilele Zeiţei Ostara să se dea în Dar iepuraşi din aluat, prune uscate în care sâmburele s-a înlocuit cu un miez de nucă, unse cu miere apoi coapte în vetre noi sau atunci curăţate şi sfinţite cu apă vie din izvoarele munţilor. Momentul mistic al unirii Zeului Soare cu Zeiţa Ostara şi naşterea după exact nouă luni a noului Zeu semnifică naşterea Omului Nou, a Omului Solar, a Omului Christic asemenea Creatorului, cel care ajunge să-şi cunoască adevărata Putere şi Lumina din Inima Sa şi astfel șă trăiască de aici înainte veşnic în Iubire şi în Bucurie. Şi astăzi, după atâta vreme de când Sfinţii noştri Înţelepţi din începutul Timpului au pornit să îndrume oamenii către cunoașterea și către înțelegerea purității și semnificațiile acestor Sărbători ale Luminii şi au însemnat în Inimile noastre Tradiţia ca pe un Sfânt Răboj de Rug Aprins (rugăciunea isihastă), se ţine Sărbătoarea Bunei Vestiri - ziua în care Zeiţa Fecioară primeşte Vestea Minunată că va da naştere unui Prunc Solar, Pronia coborâtă în Trup de OM. Zeiţa Ostara este Frumuseţea Vieţii şi a Lumilor Nesfârşite, este Miracolul Renaşterii, este Forţa Interioară a fiecăruia dintre noi de a ne ridica din lutul trupului şi de a păşi în Lumină. S-o cinsteşti întotdeauna cum se cuvine, fiica mea dragă şi Zeiţa îţi va fi mereu alături şi te va ocroti în toată viaţa ta!” (fragment din primul volum al seriei Dhyanna, Prințesa Dacă).


            Povestea Zeiței Ostara, alte multe și frumoase povești pilduitoare, Cunoașterea Profundă și Înțelepciunea Moșilor (Moș = Înțelept) și Stră-Moșilor (Înțelepți Înălțați) au fost păstrate în Semnele Sacre cusute pe toate veșmintele Portului nostru Național. Împreună cu această Cunoaștere și Înțelepciune, Semnele Sacre cusute pe veșmintele Portului nostru păstrează și Emoțiile, Bucuria, Iubirea și Împlinirea celor care le-au cusut. Fiecare Semn este asemenea unei cărți în care Inima noastră poate „citi” sau, mai bine rostit, este o Poartă prin care ne conectăm în Inimă cu acele frumoase, neînfricate și îndemânatice Femei și Fecioare Dace cărora le datorăm Respectul și Recunoștința noastră pentru tot ceea ce ele au fost și pentru Iubirea cu care ne-au transmis prin Port, Meșteșuguri și Oboceiuri întreaga lor Cunoaștere și Înțelepciune. Ne emoționăm când privim veșmintele noastre tradiționale, iar când avem prilejul de a îmbrăca un astfel de veșmânt, simțim cum o Emoție înălțătoare izvorăște din Inima noastră. O vreme, Portul nostru Național a fost considerat ceva fără importanță, ceva demodat ce reprezintă sărăcia și a fost dat uitării așa cum au fost date uitării și casele noastre tradiționale ridicate exclusiv din materiale naturale și cum au fost date uitării și toate celelalte meșteșuguri tradiționale precum și alte lucruri cu adevărat folositoare fiecărui om. De ceva vreme, tot mai mulți oameni redescoperă Tezaurul pe care îl reprezintă Tradiția și se apropie tot mai mult de această adevărată comoară a Neamului nostru. Putem să reînviem vechile meșteșuguri și să creem împreună lucruri minunate. Putem folosi tehnologia actuală pentru a ne informa și pentru a promova Valorile Tradiției noastre, aici, Acasă, în Dacia Străbună și în întreaga lume. - Andronicon.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu dinții strânși sau cu brațele deschise...?

Ai verificat robinetul?

Trupul este doar un Veșmânt