Puterea Grupului

            Un grup de oameni se formează întotdeauna datorită unui interes comun, datorită unui proiect la care fiecare membru al grupului aderă, datorită unei dogme religioase, economice, sociale sau politice pe care viitorii membri ai grupului o îmbrățișează, datorită unei idei în care cred, datorită unui mod de viață pe care îl urmează. Un grup se formează de cele mai multe ori în jurul unui om care inspiră forță, a unui om puternic, bine pregătit, carismatic, a unui om care propagă acel interes, proiect, dogmă, acea idee sau acel mod de viață sau tip de societate în care viitorii membri ai grupului cred. Instinctiv, oamenii știu că împreună sunt mai puternici, că au șanse mai mari de a aduce în manifestare filozofia grupului.
La nivel subtil, se formează un Egregor al grupului respectiv care crește pe măsură ce filozofia grupului este tot mai bine articulată, pe măsură ce relațiile din interiorul grupului sunt tot mai armonioase și pe măsură ce numărul membrilor este tot mai mare, cu condiția ca întotdeauna să primeze criteriul calității și nu criteriul numărului. Au fost multe grupuri care păreau că vor avea o evoluție armonioasă și poate chiar spectaculoasă, dar la un moment dat, datorită aplicării criteriul numărului în dauna criteriului calității, s-a produs o previzibilă implozie și respectivele grupuri s-au destructurat și au dispărut în timp foarte scurt. Exemplele sunt nenumărate și foarte vizibile în toate domeniile în care s-au format și au activat o vreme astfel de grupuri așa că nu voi intra în detalii. Unele s-au destrămat pentru că nu au ajuns să structureze și să urmeze o direcție de dezvoltare și de acțiune coerente, altele datorită inflexibilității celui în jurul căruia s-a format grupul. Alte grupuri s-au destrămat datorită schimbării majore sau totale a coordonatelor conceptuale și a specificațiilor tehnice organizatorice și funcționale inițiale, coordonate și specificații pentru care membri au aderat la acel grup, iar altele pentru faptul că nu și-au atins obiectivele propuse într-un timp rezonabil sau pentru că obiectivele grupului au fost practic irealizabile sau chiar aberante. Sunt o infinitate de cauze care pot face ca un grup să dispară sau să fie absorbit de un grup mai puternic și mai bine structurat, dar această din urmă situație este mult mai rară. Cu cât un grup este mai numeros, cu atât mai dificilă este armonizarea relațională dintre membri săi, cu atât mai complexă este structurarea filozofiei acelui grup, cu atât mai mare este efortul de a creea acel Proiect de Grup în care fiecare membru să se regăsească într-un procent în jurul valorii de optzeci la sută. Sub acest procent general și individual de regăsire și de mulțumire individuală și colectivă, nu se va genera un nivel suficient de mare de implicare individuală și colectivă în punerea în operă a Proiectului acelui grup și mai devreme sau mai târziu, grupul se va destrăma.

             Există și o altă cauză, mult mai frecventă, un alt pericol care poate avea ca efect destructurarea unui grup ce s-a format în mod natural și care s-a dezvoltat armonios o perioadă după care s-au alterat relațiile în interiorul grupului. Cei mai mulți dintre noi, ne comportăm așa cum se comportă lupii în interiorul haitei. La nivel subconștient și uneori în mod conștient și premeditat, recunoaștem și ne subordonăm un individ de tip alfa, de regulă celui în jurul căruia ne-am adunat în grup. După un timp însă, după o perioadă de atitudine expectativă și de acomodare cu grupul, simțind că putem face mai mult decât alți membri ai grupului, încercăm să ocupăm o poziție cât mai importantă în interiorul grupului, încercăm să atragem atenția celorlalți membri ai grupului asupra noastră. Ne implicăm cu toată priceperea și cu toată puterea noastră în realizarea obiectivelor grupului, fapt lăudabil de altfel, doar că la un moment dat, atitudinea noastră, starea noastră interioară se schimbă pe negândite și ne înscriem pe o curbă distructivă și autodistructivă. Altruismul se stinge și crește interesul, dorința de dominare, de putere. Acest fenomen poate duce la destrămarea grupului. Unii membri ai grupului vor sesiza schimbarea subtilă și motivația reală a implicării noastre și nu se vor mai regăsi în grup. Alții nu o vor observa și vor continua să activeze în acel grup. Armonia grupului se va degrada dramatic însă și din acel moment, grupul are zilele existenței sale numărate. Cea mai gravă situație apare atunci când chiar cel în jurul căruia s-a format grupul își schimbă starea interioară și implicit atitudinea față de elementele care au coagulat acel grup și față de membri grupului. Se spune că puterea de a influența mersul firesc al lucrurilor, corupe. În fiecare dintre noi există în mod latent, tentația de a deține controlul, de a ne impune, de a fi șef de haită și de a avea putere de decizie asupra tuturor celorlalți. Oamenii evoluați știu să-și controleze această pornire interioară și să nu îi permită să se manifeste niciodată. Puterea unui grup se află în nivelul de evoluție al fiecărui membru al său. Nivelul inteligenței emoționale al unui grup ca medie al nivelului inteligenței emoționale al fiecăruia dintre membri săi este determinant pentru nivelul de viabilitate și de evoluție al acelui grup, a șanselor de aducere în manifestare a Proiectului de Grup unanim acceptat. Stră-Moșii noștri ne-au lăsat moștenire o vorbă plină de Înțelepciune prin care ne-au dăruit cunoașterea puterii prin care funcționează un grup, oricât de mic sau de mare ar fi, o vorbă care poate fi considerată un fel de rețetă a succesului unei Familii, a unui Grup, Trib și a unei Națiuni. Ei spuneau că oameni pot împlini orice cu condiția să tragă împreună la aceiași căruță. - Andronicon.