Frunză verde lobodă, gura lumi-i slobodă...
Fii genial! Nu lua niciodată în seamă ce spun ceilalți despre tine, este doar
părerea unora și a altora și... atât. Nimic special. Oamenii emit tot felul de judecăți,
cu toate că este de prost-gust să o facă. Emit judecăți care au valoare doar în
sistemul lor îngust de valori, iar sistemele de valori cu care operează cei
care-și permit să trăncănească despre operele de artă ale Creatorilor, sunt în
fapt sistemele de valori create de alți formatori
de opinie, evaluatori sau critici
cu două, trei sau mai multe generații în urmă. Nici măcar nu sunt actuale. Sunt
de domeniul trecutului. Toți acești formatori de opinie, critici sau evaluatori
ai operelor de artă ale artiștilor plastici, ai operelor literare ale poeților
și scriitorilor, critici ai compozițiilor muzicienilor sau ai artei interpretative
a muzicienilor și așa mai departe, au moștenit sau au creat felurite criterii
de evaluare. Ei se cred deținătorii dreptului de a spune care creator este bun
și care nu, care merită să fie promovat și care nu, care este genial și care
este mediocru, dar în general, ei doar se
cred.
Ei afirmă spre exemplu că artistul sau creatorul X este mai mare decât artistul sau creatorul Y și că X și Y se pot apropia de valoare lui Z, dar numai dacă... sau dacă... sau doar în condițiile în care... O sumă de judecăți stupide și inutile care nu interesează pe nimeni și cu atât mai puțin pe artistul sau creatorul pe care îl „foarfecă” prin fițuici tipărite sau în mediul virtual. Creatorii nu pot fi comparați unii cu alții și nu se pot întocmi clasamente. Doar cei care trăiesc de pe urma lor au astfel de preocupări indecente. Fiecare operă de artă este Unică, fiecare poezie este Unică, fiecare compoziție este Unică, fiecare spectacol de balet este Unic. Ce compară oamenii ăștia... istoricul erupțiilor vulcanului Popocatepetl cu structura țesăturii de in...? Fiecare element existent în Orizontul Vieții noastre este Unic și la fel de important pentru că dacă nu ar fi fost astfel, acel element nu s-ar fi manifestat. „Cârcotașii” din Artă nu înțeleg că li s-a dăruit o mare onoare atunci când au avut sau au prilejul cunoască opera unui artist. În loc să se bucure, ei găsesc de cuviință să cârcotească și să bârfească obiectul de artă și pe creatorul acelui obiect, pe cel care și-a deschis Ființa și a primit în Inimă Mesajul Uni-Versului. L-a primit și l-a adus în Manifestare cu Iubire pentru al împărtăși semenilor săi. Ce este de criticat...? Este ceva de criticat...? Mai bine i-ar urma exemplul și ar creea ceva, indiferent ce. Mai bine ar căuta să-și valorifice câte ceva din potențialul cu care au venit în această Viață. Toți am primit în Dar potențialul de a creea pentru că toți, absolut toți, suntem asemenea Creatorului a Tot Ce ESTE. Depinde doar de noi cât valorificăm din Darul pe care l-am primit. Cei mai mulți nici nu știu că au primit acest Dar, că au în Interiorul lor un Potențial Infinit de a aduce în Manifestare zeci și sute de Capodopere.
Fiecare creator știe că nimic din întreaga sa creație nu îi aparține și mai știe că el este doar Vectorul prin care Creatorul aduce în Manifestare Elemente ale Intenției Sale. Fiecare creator știe că cei care îi critică Arta, îl critică în fapt pe Creatorul Lumilor, că ei critică Inteligența Uni-Versului. Doar un om aflat pe o treaptă inferioară de conștientizare critică o Operă de Artă. El nu înțelege că a critica opera unui artist este ca și cum ai critica un trandafir că nu este așa și pe dincolo și că din acest motiv nu se asortează cu valorile strâmbe și șubrede create de unii oameni care nu s-au trezit încă în Conștiință și că încă nu ființează în Lumină și în Iubire. Vremea lor a trecut. Sunt personaje anacronice ale unei lumi care nu mai există decât în mintea lor. Trandafirul este perfect și probabil că râde în sinea sa de primitivismul celor care încearcă să manipuleze și să distorsioneze creația și Arta pentru a o încadra în structuri rigide, în curente, în stiluri, în tendințe sau în cine mai știe ce. Acești critici de artă nu se opresc la a emite judecăți despre Arta unui creator sau a altuia ci emit judecăți și despre Omul care aduce în Manifestare mesajul Inteligenței Uni-Versului. Este o atitudine de total prost-gust care le scoate și mai puternic în evidență micimea. „Să nu judeci” a rămas în continuare un deziderat, un nivel de conștientizare pe care puțini au reușit să se înalțe. Dacă nu-ți place o pictură sau o sculptură, uită-te în altă parte. Dacă nu-ți place o carte n-o citi. Dacă nu-ți place un concert, ieși din sală. Dacă nu-ți place un spectacol de balet du-te acasă la tine și dansează în sufragerie așa cum crezi tu că este bine. Este o atitudine de bun-simț. Nu-ți folosește la nimic să critici. Dacă vei critica vei creea multă dizarmonie în jurul tău pentru că altora le place ceea ce văd sau ascultă, sunt încântați, trăiesc o Emoție, evoluează. Criticul trăiește într-un trecut valoric mort, creatorul trăiește în prezent și ne dăruiește viziunea sa asupra prezentului și uneori o potențială imagine a viitorului asemeni unei acuarele. Ei trăiesc în lumi diferite. Atât de diferite încât nu au cum să se întâlnească pe tărâmul Artei. Nici măcar posteritatea nu are ultimul cuvânt de spus în evaluarea unei Opere de Artă pentru că Arta nu poate fi cuantificată în bani, nu poate fi evaluată. Arta este Emoție și fiecare dintre noi trăiește o Emoție diferită în fața unei unei Opere de Artă. Cum compari Emoțiile tale cu Emoțiile mele pentru că niciunul dintre noi nu le poate trăi pe ale celuilalt? Cum faci în acest caz un clasament al Emoțiilor? N-ai cum. Fiecare Creator de Artă este dincolo de omul în sine și de arta sa, o conexiune cu Inefabilul, este o Rază Curată pe care urmând-o putem să trăim o Emoție care parcă ne șoptește că undeva există o Sursă a Iubirii Infinit Creatoare. El s-a înălțat în Spirit și a trăit pentru o clipă Savoarea Infinitului. S-a reîntors apoi în lumea noastră grosieră și a transpus în mișcare, în culoare, în formă, în cuvânt, în sunet, Emoția sa. Cum poți să-ți permiți să critici asta...? - Andronicon.
Ei afirmă spre exemplu că artistul sau creatorul X este mai mare decât artistul sau creatorul Y și că X și Y se pot apropia de valoare lui Z, dar numai dacă... sau dacă... sau doar în condițiile în care... O sumă de judecăți stupide și inutile care nu interesează pe nimeni și cu atât mai puțin pe artistul sau creatorul pe care îl „foarfecă” prin fițuici tipărite sau în mediul virtual. Creatorii nu pot fi comparați unii cu alții și nu se pot întocmi clasamente. Doar cei care trăiesc de pe urma lor au astfel de preocupări indecente. Fiecare operă de artă este Unică, fiecare poezie este Unică, fiecare compoziție este Unică, fiecare spectacol de balet este Unic. Ce compară oamenii ăștia... istoricul erupțiilor vulcanului Popocatepetl cu structura țesăturii de in...? Fiecare element existent în Orizontul Vieții noastre este Unic și la fel de important pentru că dacă nu ar fi fost astfel, acel element nu s-ar fi manifestat. „Cârcotașii” din Artă nu înțeleg că li s-a dăruit o mare onoare atunci când au avut sau au prilejul cunoască opera unui artist. În loc să se bucure, ei găsesc de cuviință să cârcotească și să bârfească obiectul de artă și pe creatorul acelui obiect, pe cel care și-a deschis Ființa și a primit în Inimă Mesajul Uni-Versului. L-a primit și l-a adus în Manifestare cu Iubire pentru al împărtăși semenilor săi. Ce este de criticat...? Este ceva de criticat...? Mai bine i-ar urma exemplul și ar creea ceva, indiferent ce. Mai bine ar căuta să-și valorifice câte ceva din potențialul cu care au venit în această Viață. Toți am primit în Dar potențialul de a creea pentru că toți, absolut toți, suntem asemenea Creatorului a Tot Ce ESTE. Depinde doar de noi cât valorificăm din Darul pe care l-am primit. Cei mai mulți nici nu știu că au primit acest Dar, că au în Interiorul lor un Potențial Infinit de a aduce în Manifestare zeci și sute de Capodopere.
Fiecare creator știe că nimic din întreaga sa creație nu îi aparține și mai știe că el este doar Vectorul prin care Creatorul aduce în Manifestare Elemente ale Intenției Sale. Fiecare creator știe că cei care îi critică Arta, îl critică în fapt pe Creatorul Lumilor, că ei critică Inteligența Uni-Versului. Doar un om aflat pe o treaptă inferioară de conștientizare critică o Operă de Artă. El nu înțelege că a critica opera unui artist este ca și cum ai critica un trandafir că nu este așa și pe dincolo și că din acest motiv nu se asortează cu valorile strâmbe și șubrede create de unii oameni care nu s-au trezit încă în Conștiință și că încă nu ființează în Lumină și în Iubire. Vremea lor a trecut. Sunt personaje anacronice ale unei lumi care nu mai există decât în mintea lor. Trandafirul este perfect și probabil că râde în sinea sa de primitivismul celor care încearcă să manipuleze și să distorsioneze creația și Arta pentru a o încadra în structuri rigide, în curente, în stiluri, în tendințe sau în cine mai știe ce. Acești critici de artă nu se opresc la a emite judecăți despre Arta unui creator sau a altuia ci emit judecăți și despre Omul care aduce în Manifestare mesajul Inteligenței Uni-Versului. Este o atitudine de total prost-gust care le scoate și mai puternic în evidență micimea. „Să nu judeci” a rămas în continuare un deziderat, un nivel de conștientizare pe care puțini au reușit să se înalțe. Dacă nu-ți place o pictură sau o sculptură, uită-te în altă parte. Dacă nu-ți place o carte n-o citi. Dacă nu-ți place un concert, ieși din sală. Dacă nu-ți place un spectacol de balet du-te acasă la tine și dansează în sufragerie așa cum crezi tu că este bine. Este o atitudine de bun-simț. Nu-ți folosește la nimic să critici. Dacă vei critica vei creea multă dizarmonie în jurul tău pentru că altora le place ceea ce văd sau ascultă, sunt încântați, trăiesc o Emoție, evoluează. Criticul trăiește într-un trecut valoric mort, creatorul trăiește în prezent și ne dăruiește viziunea sa asupra prezentului și uneori o potențială imagine a viitorului asemeni unei acuarele. Ei trăiesc în lumi diferite. Atât de diferite încât nu au cum să se întâlnească pe tărâmul Artei. Nici măcar posteritatea nu are ultimul cuvânt de spus în evaluarea unei Opere de Artă pentru că Arta nu poate fi cuantificată în bani, nu poate fi evaluată. Arta este Emoție și fiecare dintre noi trăiește o Emoție diferită în fața unei unei Opere de Artă. Cum compari Emoțiile tale cu Emoțiile mele pentru că niciunul dintre noi nu le poate trăi pe ale celuilalt? Cum faci în acest caz un clasament al Emoțiilor? N-ai cum. Fiecare Creator de Artă este dincolo de omul în sine și de arta sa, o conexiune cu Inefabilul, este o Rază Curată pe care urmând-o putem să trăim o Emoție care parcă ne șoptește că undeva există o Sursă a Iubirii Infinit Creatoare. El s-a înălțat în Spirit și a trăit pentru o clipă Savoarea Infinitului. S-a reîntors apoi în lumea noastră grosieră și a transpus în mișcare, în culoare, în formă, în cuvânt, în sunet, Emoția sa. Cum poți să-ți permiți să critici asta...? - Andronicon.
Comentarii
Trimiteți un comentariu