Lecturi de noapte

            Înainte vreme, când se întâlneau, bărbații dezbăteau trei subiecte favorite: femeile, fotbalul și perioada petrecută pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, numită pe scurt: „armata”. Odată cu profesionalizarea armatei, acest al treilea subiect a fost înlocuit cu altele, de regulă mondene. Înainte însă, puteai auzi și asculta sau nu (este o diferență, nu?) povești romanțate demne de o culegere de scurte întâmplări cazone amuzante și uneori pilduitoare. Cele mai amuzante erau povestirile cu acei tineri cocoloșiți până la handicapare de către mamele lor. Aceștia nu își curățaseră niciodată încălțămintea și nu știau să-și taie unghiile și nici să-și spele ciorapii. Făceau mofturi la mâncare și nu practicaseră vreodată vreun sport ba mai mult, fuseseră chiar scutiți fără niciun motiv de orele de sport din școală de către mamele lor „grijulii”, pricină din care nu aveau niciun fel de rezistență fizică. Mamele lor îi duceau și îi aducea de la școală cu mașina ca nu

            Un exemplu este uneori mai bun decât o mie de explicații logice. Așadar: oamenii au tăiat în mod inconștient pădurile și le-au vândut. Au permis apoi tăierea pădurilor de către alții la fel de inconștienți și de iresponsabili ca ei și apoi au început să se plângă că ploile abundente au transformat pârâurile în torente, râurile în fluvii și că apele ieșite din mătci le-au luat tot avutul, că le-au distrus grădinile și că le-au dărâmat casele. Unii au pierit în vâltorile apelor dezlănțuite. După retragerea apelor, oamenii au început să-și reconstruiască locuințele pe aceleași amplasamente cu risc mare la inundații în loc să-și mute vetrele așezărilor pe locuri mai înalte. Următoarea serie de inundații le-a distrus și gospodăriile cele noi. Acest fenomen se petrece în fiecare an pe întreg Pământul.

            Există lucruri văzute și lucruri ce nu pot fi văzute de ochii noștri și nici percepute în vreun fel sau altul cu celelalte simțuri fizice al trupului nostru. Dacă nu le putem percepe, asta nu înseamnă că ele nu există ci doar că percepțiile noastre prin intermediul structurilor trupului nostru sunt limitate la ceea ce avem nevoie să cunoaștem la nivelul lumii fizice în care ființăm acum. Cele cinci simțuri fizice sunt uneltele trupului cu care își coordonează viața în lumea fizică. Cea mai mare parte din informațiile pe care le deținem la oricare moment dat din Viața noastră, o datorăm văzului.

            A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nici nu s-ar fi păstrat până astăzi acest Meșteșug și nici minunatul și inițiaticul nostru Port Național n-ar fi existat și nici frumoasele și folositoarele noastre Meșteșuguri, a fost odată, pe vremea când Femeile și Fecioarele Geto-Dace, cultivau inul și cânepa și apoi, după ce meșteșugeau fibrele și le puneau în caierele lor frumos cioplite, le trăgeau în fire mai subțiri sau mai groase după trebuință, le răsuceau pe fusuri și le pregăteau pe vârtelniță pentru a le vopsi cu culori vii, preparate din plantele doar de ele știute, fire din care țeseau apoi la războaiele existente în fiecare casă, pânze frumoase pe care le albeau la Soare, pânze din care Stră-Bunicile noastre coseau frumoasele veșminte ale lor, ale pruncilor, ale pruncuțelor și ale bărbaților lor pe care le brodau apoi cu fir subțire de lână.

            Viața ta este în totalitate efectul Atitudinii tale. Tu și numai tu ești Cauza Vieții tale. Nimeni altcineva. Vei conștientiza asta atunci când te vei elibera definitiv de toate dogmele care îți țin mintea ancorată în valorile false pe care le-ai tot auzit până la saturație încă de când ai fost prunc. Te poți elibera de toate acestea printr-o simplă alegere: alegerea de a fi fericit. Alege să te bucuri de fiecare clipă a Vieții tale. Alege să fii Bucuria, Fericirea, Prosperitatea și Lumina Vieții tale. Fă din Viața ta o Capodoperă. Este în puterea ta să faci asta dacă simți că a sosit clipa ta de Împlinire.

             În adolescență am citit o carte minunată, „Să fim sobri” scrisă și dăruită nouă de Alphonse Allais. Am recitit-o și iar am recitit-o și de fiecare dată am râs cu lacrimi. Acum, după mulți ani, mi-am amintit de această bijuterie a literaturii universale. Autorul ne-a dăruit un mesaj inițiatic prin această carte a sa pe care îl rezum astăzi în trei cuvinte: viața este bucurie . Bucuria este o sămânță latentă care există în fiecare dintre noi. O descoperim încă din primele zile de viață. Bucuria este chipul adevărat al sufletului nostru pe care de multe ori îl acoperim cu vălul tristeții. Amintește-ți Bucuria pe care o trăiai ori de câte ori, prunc fiind, vedeai chipul mamei tale.

            Limba maternă, portul tradițional, istoria și cultura sunt elementele de identitate ale fiecărei Națiuni. Când acestea se pierd, Națiunea respectivă se transformă într-o masă amorfă lipsită de identitate și în foarte scurt timp va dispărea ca entitate distinctă. Dispariția uneia sau mai multor Națiuni este un semn de involuție din toate punctele de vedere. Dispariția tuturor Națiunilor este momentul ce precede colapsul unei civilizații planetare. Cauza care determină dispariția Națiunilor există latent în fiecare dintre noi și are un nume: ignoranță. Noi suntem singurii responsabili pentru dispariția Națiunilor în interiorul cărora ne-am născut. Nimeni altcineva.