Lecturi de noapte

            Fii genial! Nu lua niciodată în seamă ce spun ceilalți despre tine, este doar părerea unora și a altora și... atât. Nimic special. Oamenii emit tot felul de judecăți, cu toate că este de prost-gust să o facă. Emit judecăți care au valoare doar în sistemul lor îngust de valori, iar sistemele de valori cu care operează cei care-și permit să trăncănească despre operele de artă ale Creatorilor, sunt în fapt sistemele de valori create de alți formatori de opinie, evaluatori sau critici cu două, trei sau mai multe generații în urmă. Nici măcar nu sunt actuale. Sunt de domeniul trecutului. Toți acești formatori de opinie, critici sau evaluatori ai operelor de artă ale artiștilor plastici, ai operelor literare ale poeților și scriitorilor, critici ai compozițiilor muzicienilor sau ai artei interpretative a muzicienilor și așa mai departe, au moștenit sau au creat felurite criterii de evaluare. Ei se cred deținătorii dreptului de a spune care creator ...

            Ai avut vreodată curiozitatea să afli câte kilograme de hârtie și câte cartoane tipărite inutil primești într-un an în cutia ta poștală? Dacă nu ai aflat până acum, atunci adună într-o cutie mare, foarte mare, toate tipăriturile pe care le găsești zilnic în cutia ta poștală de la parterul blocului în care locuiești sau în cea de pe poarta casei tale și după un an cântărește conținutul cutiei. Greutatea totală a tipăriturilor va varia în funcție de localitatea în care trăiești. Făcând un calcul simplu, vei afla câți copaci s-au tăiat pentru ca tu să primești o multitudine de tipărituri inutile pe care le vei arunca la coșul de gunoi fără să-ți arunci măcar o privire peste ele.

            Taina cea mai înaltă și mai folositoare pe care părinții o pot împărtăși pruncilor și pruncuțelor lor este cea prin care fiecare dintre ei află că au primit odată cu trupul lor și cu mintea lor, un Dar fără de seamăn: potențialitatea de a aduce în Manifestare absolut tot ce își doresc, potențialitatea de a-și împlini toate visurile și de a face din Viața lor o Capodoperă. Dacă fiecare mamă și fiecare tată ar alege să-și îndrume copiii să-și descopere potențialul acesta infinit și i-ar îndruma să cerceteze, să experimenteze și să se bucure de Darul primit, lumea noastră ar fi atât de diferită de cea în care trăim astăzi încât nici nu am mai recunoaște-o. Dacă fiecare om ar conștientiza Măreția existentă în Interiorul său, ar înfăptui doar lucruri mărețe și ar fi impecabil în fiecare clipă a Vieții sale.

            Un grup de oameni se formează întotdeauna datorită unui interes comun, datorită unui proiect la care fiecare membru al grupului aderă, datorită unei dogme religioase, economice, sociale sau politice pe care viitorii membri ai grupului o îmbrățișează, datorită unei idei în care cred, datorită unui mod de viață pe care îl urmează. Un grup se formează de cele mai multe ori în jurul unui om care inspiră forță, a unui om puternic, bine pregătit, carismatic, a unui om care propagă acel interes, proiect, dogmă, acea idee sau acel mod de viață sau tip de societate în care viitorii membri ai grupului cred. Instinctiv, oamenii știu că împreună sunt mai puternici, că au șanse mai mari de a aduce în manifestare filozofia grupului.

            Înainte vreme, când se întâlneau, bărbații dezbăteau trei subiecte favorite: femeile, fotbalul și perioada petrecută pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, numită pe scurt: „armata”. Odată cu profesionalizarea armatei, acest al treilea subiect a fost înlocuit cu altele, de regulă mondene. Înainte însă, puteai auzi și asculta sau nu (este o diferență, nu?) povești romanțate demne de o culegere de scurte întâmplări cazone amuzante și uneori pilduitoare. Cele mai amuzante erau povestirile cu acei tineri cocoloșiți până la handicapare de către mamele lor. Aceștia nu își curățaseră niciodată încălțămintea și nu știau să-și taie unghiile și nici să-și spele ciorapii. Făceau mofturi la mâncare și nu practicaseră vreodată vreun sport ba mai mult, fuseseră chiar scutiți fără niciun motiv de orele de sport din școală de către mamele lor „grijulii”, pricină din care nu aveau niciun fel de rezistență fizică. Mamele lor îi duceau și îi aducea ...

            Un exemplu este uneori mai bun decât o mie de explicații logice. Așadar: oamenii au tăiat în mod inconștient pădurile și le-au vândut. Au permis apoi tăierea pădurilor de către alții la fel de inconștienți și de iresponsabili ca ei și apoi au început să se plângă că ploile abundente au transformat pârâurile în torente, râurile în fluvii și că apele ieșite din mătci le-au luat tot avutul, că le-au distrus grădinile și că le-au dărâmat casele. Unii au pierit în vâltorile apelor dezlănțuite. După retragerea apelor, oamenii au început să-și reconstruiască locuințele pe aceleași amplasamente cu risc mare la inundații în loc să-și mute vetrele așezărilor pe locuri mai înalte. Următoarea serie de inundații le-a distrus și gospodăriile cele noi. Acest fenomen se petrece în fiecare an pe întreg Pământul.

            Există lucruri văzute și lucruri ce nu pot fi văzute de ochii noștri și nici percepute în vreun fel sau altul cu celelalte simțuri fizice al trupului nostru. Dacă nu le putem percepe, asta nu înseamnă că ele nu există ci doar că percepțiile noastre prin intermediul structurilor trupului nostru sunt limitate la ceea ce avem nevoie să cunoaștem la nivelul lumii fizice în care ființăm acum. Cele cinci simțuri fizice sunt uneltele trupului cu care își coordonează viața în lumea fizică. Cea mai mare parte din informațiile pe care le deținem la oricare moment dat din Viața noastră, o datorăm văzului.