Șiragul de Mărgăritare

Când ne naștem avem cu toții în „Pachetul de Bază” cu care venim un potențial uriaș. Avem potențialul de a capta Idei din Mentalul Terestru și de a le aduce în Manifestare, avem potențialul de a creea, avem potențialul de a înțelege Fenomenul Vieții, de a comunica nemijlocit cu Sfera Vie a Planetei numită Sfera Vieții sau Bio-Sfera, avem potențialul de a comunica nemijlocit cu toate Viețuitoarele și cu toate celelalte Manifestări ale Vieții. Avem potențialul de a cunoaște, de a observa
și de a experimenta. Menirea noastră este de a valorifica acest potențial și de a împărtăși urmașilor noștri tot ceea ce noi am reușit să deslușim din complexitatea Firii Înconjurătoare și din propria complexitate interioară. Primim aceste Daruri pentru ca la rândul nostru să dăruim mai departe fructele Cunoașterii, ale Inteligenței și ale Creativității noastre. A fi inteligent înseamnă a-ți valorifica Darul Înțelegerii. Inteligența este un Dar pe care l-am primit în clipa nașterii. Treaba noastră este să creștem acest Dar, să-l udăm cu Apa Cunoașterii astfel ca el să se ramifice permanent asemenea ramurilor unui copac până în clipa în care vom alege să plecăm de pe acest Pământ al Iubirii. Inteligența se învață. Creativitatea se descoperă și se cultivă. Fructele Inteligenței și ale Creativității sunt ceea ce lăsăm moștenire urmașilor noștri. Ele se materializează prin meșteșuguri, arte, obiecte, edificii, tehnologii, tehnici regenerative. O lingură de lemn frumos cioplită este la fel de importantă în Economia Uni-Versului precum o navă intergalactică. O floare de cireș este la fel de importantă precum cea mai înaltă tehnologie. Primele creează o Emoție, ating Inima privitorului, trezesc și extind Conștiința, celelalte aduc Cunoaștere și extind Orizontul Cunoașterii. Cunoașterea seacă, fără Emoția Iubirii duce la extincția speciei. Poți observa acest Adevăr privind în jur.

            Lumea noastră este la un pas de colaps din pricina absenței Iubirii, din pricina ne-valorificării potențialului Darurilor cu care ne-am născut, din pricina ignoranței care la rândul ei vine din ne-adăparea Setei de Cunoaștere. Pretutindeni vezi oameni care stau cu ochii în telefoanele mobile și dau unii peste alții pe stradă. O fată a căzut într-un râu și s-a înecat pentru că nu se uita pe unde merge. Pe un altul la călcat o mașină. Accidentele se înmulțesc și aproape în fiecare zi auzi câte o știre de acest fel. Oamenii stau și merg nefiresc, cu capul aplecat către telefonul mobil. Dacă nu depășim acest nivel de dependență pandemică, vom vedea în scurt timp cum crește o generație de cocoșați de parcă toți ar fi nepoții acelui celebru personaj care trăia în catedrala Notre Dame. Probabil că cei ce lucrează în marketing nu vor scăpa prilejul de a organiza o campanie cu slogan-ul: Ai Noștri, Mai Cocoșați Decât Ai Voștri! Setea de Cunoaștere strigă cu disperare din adâncul fiecăruia dintre noi, dar Mintea hipnotizată de mărgelele de sticlă ale societății consumiste nu are cum să o audă. Creativitatea noastră ne îndeamnă să cercetăm și să experimentăm, să creem și să ne bucurăm. Inima noastră ne îndeamnă să trăim în Iubire, în Armonie, în Lumina Soarelui Interior, dar Mintea este surdă, oarbă și mută. Ea vrea doar ceea ce i se spune... să vrea. Este în puterea fiecăruia dintre noi să-și schimbe Viața. Avem în noi un comutator magic căruia trebuie doar să-i schimbăm poziția de la dependență la eliberare pentru ca Viața noastră să se schimbe. Nimeni nu-ți poate anula comanda dată și nimeni nu te poate împiedica să-ți schimbi cursul Vieții. Întreaga decizie este la tine, dar amintește-ți spusele bunicului tău: să nu treci prin Viața ca gâsca prin apă! Stră-Moșii noștri ne-au transmis prin această vorbă înțeleaptă esența a ceea ce înseamnă să trăiești cu folos, să te bucuri de libertatea pe care ți-o conferă Creativitatea manifestată, să ai o Atitudine corectă față de tine însuți pentru că dacă o vei avea, vei avea Atitudinea corectă și față de tot ce se află în Orizontul Vieții tale, vei avea o Atitudine corectă și față de Înaintași tăi precum și față de Urmași. Chiar dacă în acest moment nu înțelegi ce îți spun, ține minte că Atitudinea corectă, cea care se manifestă în Deplină Armonie cu Legile Uni-Versului, se învață. Sâmburele ei, potențialitatea de a o dobândi se află în tine. Ce zici de asta? O valorifici?

          În urma fiecăruia dintre noi trebuie să rămână un Șirag de Mărgăritare. Emoțiile noastre înalte vor trăi veșnic în Mentalul Colectiv și îi vor înălța Vibrația aducând beneficii întregii Sfere a Vieții. Creațiile noastre vor bucura și inspira multe generații de acum și atunci înainte născând în Inimile lor Emoții strălucitoare. Tehnologiile create de noi vor permite celor din viitor să aibă infinit mai mult timp pe care să-l dedice îmbogățirii Cunoașterii, sporirii Inteligenței, creării de opere de artă fabuloase. Așa crește o specie și creează o civilizație. Este datoria fiecăruia dintre noi să lăsăm în urma noastră un Șirag de Mărgăritare. Nu mai avem timp pentru ieftinătăți, pentru mărgele din sticlă colorată, pentru kitsch. Am stat mult prea mult timp în acest ev mediu modern, primitiv și de un prost gust greu de imaginat. Evoluăm sau pierim. Dacă nu mă crezi că trăim în plin ev mediu, privește în jur. Ce vezi? Conflicte la nivel de familie, de grup, de trib. Războaie, decapitări, linșaje, tortură, sclavie, atrocități inimaginabile, invazii mai mult sau mai puțin mascate, minciună, ură, tâlhărirea țărilor, trădare de Neam și de Țară. În ultimii două mii de ani nu s-au schimbat decât armele și foarte puțin metodele, aproape neesențial. Nu am evoluat deloc. Lumea noastră se va salva doar prin Conștientizare, prin Iubire, prin Cunoaștere, prin Înțelepciune, prin cultivarea Setei de Cunoaștere. Fiecare Om care va pune prin valorificarea potențialului său o cărămidă la edificarea Noii Omeniri, este un Om care a înțeles primejdia extincției care a început să își întindă norii întunecați deasupra întregii omeniri. Dacă vom pierii cu toții, o altă specie se va ridica și ne va lua locul. Este în Firea Lucrurilor să se petreacă așa, dar este nefiresc să ne abandonăm furtunii fără a ridica velele, fără a naviga până la ultima suflare și a învinge uraganul. Ține minte că nicio dezlănțuire de forțe de orice natură ar fi acelea, de către oricine ar fi generată și susținută nu poate scufunda Iubirea. Corabia Iubirii se va ridica întotdeauna deasupra celui mai înalt, mai fioros și mai înspumat val. Tu alegi dacă vrei să fii un marinar destoinic la bordul acestei Corăbii și să cobori pe plaja însorită a Noii Omeniri sau dacă vrei să rămâi în mijlocul oceanului învolburat sperând că furtuna se va liniști și că cineva te va salva și vei scăpa cu viață. Este alegerea ta și este suverană. - Andronicon