Postări

Văpaia Dorinței

Calea Ucenicului nu este nici pe departe ușoară, dar este unică, înălțătoare și izvorâtoare de Lumină. Este cea mai frumoasă Cale pentru cel ce simte cum Văpaia Dorinței de Cunoaștere se înalță din pieptul său. Ucenicul învață să pășească cu Iubire și cu Detașare pe Calea sa și să nu se lase cuprins de nerăbdare, de încrâncenare ori de trufie. El înțelege că acestea sunt săgeți otrăvite ce îi pot răni Sufletul și îi pot astfel împiedica Mintea să se unească pentru totdeauna cu Inima sa, cu Ființa Sălășluitoare. Înțelepciunea nu coboară niciodată în omul nerăbdător, încrâncenat ori trufaș. El va primi Darul și Toiagul Înțelepciunii doar atunci când se va elibera de aceste metehne, de aceste beteșuguri ale Minții sale. 

Infinitul Ocean al Conștiinței

Fiecare dintre noi purtăm în Profundul Ființei noastre Darul pe care l-am primit în clipa Creației acestui Uni-Vers. L-am purtat în noi miliarde de Vieți și îl vom purta întotdeauna. Îl descoperim treptat, pe măsură ce creștem în Înțelepciune. Îl descoperim atunci când alegem să pășim alături de un Înțelept, așezându-ne în Ascultarea și în Ocrotirea sa. Îi descoperim Măreția atunci când ne înveșnicim Trupul. Îi descoperim Nețărmurirea atunci când ne Înzeim și îi descoperim Infinitatea atunci când pășim pe Treptele tot mai înalte ale Devenirii și ale Înălțării noastre. Întotdeauna primim Temeiuri și Meniri pe măsura Puterilor noastre. Uneori ni se pare că Temeiurile și Menirile ne sunt peste Puteri, apoi descoperim cu Iuțeala Gândului și a Ființării, că deodată cu Temeiurile și Menirile tot mai înalte, primim și Puteri pe care nu am cunoscut să le fi avut până atunci. Înțelegem că este în Firescul Evoluției noastre să ne conștientizăm Puterile pe măsură ce suntem pregătiți să le folosim

Cunoașterea Conștientă a Minții

Firul Cunoscut este alcătuit din Cunoașterea Conștientă a Minții, este ceea ce știi, ceea ce știi că știi. Firul Necunoscut este alcătuit din Cunoașterea pe care Ființa din Inima ta o dăruiește Minții tale întru Cunoaștere, Cercetare și întru Înțelegere. Cele două Fire se răsucesc unul în jurul celuilalt, se cercetează și se unesc pentru totdeauna pentru ca ceea ce primești în Minte, ca Dar al Inimii să poți înțelege întotdeauna, dar doar dacă îți vei aduna Întreaga Atenție întru cercetarea sa. Darul Inimii este o extensie, o dezvoltare, o creștere a ceea ce tu știi deja. Pentru a înțelege ceea ce nu știi, cercetezi ceea ce știi, dar nu cu Gândul tău, pentru că Mintea ta nu este încă pe deplin așezată în Ascultarea Inimii tale și încă te poate duce uneori către înțelesuri lipsite de Adevăr, ci prin Ascultarea Șoaptelor Inimii tale, adică pe Calea Intuiției. Intuiția ta este Firul Necunoscut. Puterea Intuiției tale crește pe măsură ce Cunoașterea ta crește. Cunoașterea ta este Firul Cun

NIASCHARIAN

NIASCHARIAN este Întâiul Cuvânt pe care îl aud Pruncuțele și Pruncii Neamului nostru. Este Întâiul Cuvânt pe care îl cunosc Ființele revenite la Viața în Trup în Marele Trup al Neamului Getic. NIASCHARIAN poartă în Alcătuirea sa Adevărul. Întâiul Cuvânt poartă în Veșmântul Său, Sunetul Sacru al Vieții. Credința în Templul Viu al Neamului, le aduce în Inimile Geților Înțelegerea Înveșnicirii noastre. Îl numesc Templul Soarelui Invincibil. Unii dintre ei au înțeles că nu este un Templu din Piatră, o Peșteră Sacră, o Cale în Inima vreunui Munte, ci că este o Lumină Nevăzută ce crește în Inima fiecărui Get pe măsură ce Credința sa în Înveșnicirea Neamului nostru și în Înveșnicirea sa, crește. Aceste vremuri grele au avut și au frumusețea lor. Sămânța Înveșnicirii a germinat în cenușa caldă a Focului cel Viu și Veșnic. Din această Sămânță va crește cel mai glorios Neam, Neamul pe care Zeii din Alcyone l-au menit să ridice o Nouă Omenire, Neamul Păsării Sacre PHA NISCHE.  Paul Buică

Înzeirea Omului

Atunci când omul nu își așază cu Iubire și cu Fermitate Mintea în Ascultarea Ființei Sălășluitoare în Inima sa, atunci când își lasă Mintea să alerge fără Rost și fără Temei întru Înfăptuirea unei Vieți Mărețe, atunci când se lasă cuprins de teamă și copleșit de propria-i Viață, temător și copleșit fiind de furtunile din Mintea sa, omul uită cu totul de Sine, uită că este o Ființa Luminoasă ce a coborât în Manifestare la Pieptul Mamei Pământ pentru a-și îmbogăți atât de mult Cunoașterea, încât să poată primi Darul Înalt al Înțelepciunii, acel Dar ce îi va lumina Calea către Înveșnicirea Trupului său și apoi către Înzeirea sa.  Paul Buică

Templul Etern al Ființării

Mintea omului este minunată atunci când se află așezată în Ascultarea Inimii. Mintea evoluează deodată cu Îmbogățirea Cunoașterii și cu dobândirea Înțelegerilor. Mintea neașezată în Ascultarea Inimii este duală. Abia atunci când Mintea se ridică deasupra dualității lumii, ea nu mai poate fi mințită. Atunci, doar atunci, Minte Sufletul și Inima se unesc și sunt Una. Abia atunci oamenii înțeleg că Zeițele și Zeii sunt Fecioare și Feciori ce au ales Calea pe care ai ales-o și tu și că s-au înălțat pe Trepte de Cunoaștere și de Înțelepciune pe care ei abia încep să le zărească undeva sus, spre Lumea Înțelepciunii. Abia atunci înțelege Mintea, că Existența este Tot Ceea Ce ESTE, că nu există altceva decât Zeițe ale Luminii, ale Înțelepciunii și ale Iubirii și Zei ai Luminii, ai Înțelepciunii și ai Iubirii. Atunci ei nu mai pot fi mințiți, nu mai pot fi atrași în văgăuni ale minciunii, pentru că aleg să pășească în Templul Etern al Ființării. 

Ființa Sălășluitoare

Deschide-ți larg Ferestrele Minții pentru a putea primi Lumina Adevărului. Mintea ta cunoaște că întunericul nu există ca atare, că nu este vreo Alcătuire a Firii ori vreo Manifestare în Sine! Mintea ta cunoaște, că întunericul nu este o Parte a Existenței ori Apa vreunui Izvor Neștiut de ea, ci doar o absență a Luminii Soarelui Invincibil și a Luminii Interioare a omului. Lumina Soarelui Invincibil și Lumina Interioară izvorâtă de Ființa Sălășluitoare în Inima ta, sunt Una.