Lecturi de noapte

Dependența și Atașamentul distorsionează Gândirea și nasc trăiri ce îi împiedică pe cei care au căzut în aceste capcane ale Minții să înfăptuiască ceva Măreț și să dobândească Fericirea. Cel ce iubește este Luminos, Vesel și Strălucitor pe când cel ce este dependent de prezența celui de care este atașat, este în toată vremea abătut, trist, incapabil să înfăptuiască ceva. În Mințile Pruncuțelor și în cela ale Pruncilor ce sunt cocoloșiți de Părinții lor, vor încolți buruiana dependenței și buruiana atașamentului. Cu greu se vor putea elibera pentru că aceste buruieni prind rădăcini adânci ce nu pot fi cu una cu două, stârpite.  Paul Buică

Inima și Mintea fiecărui om dăruiesc în fiecare clipă a existenței sale tot ceea ce acel om trăiește, cunoaște și înțelege cu sau fără știința Minții sale. Inima ta dăruiește, iar Mintea ta alcătuiește această Dăruire în Cuvinte pe care la vremea potrivită le vei rosti pe înțelesul Semenilor noștri. Temeiul nostru este să absorbim și să izvorâm, să primim cu Iubire și să dăruim cu Iubire tot ceea ce primim în Dar de la Firea Înconjurătoare. Avem în Alcătuirile noastre Nevăzute, Orânduiri Geometrice de Putere prin care putem absorbi tot ceea ce ne dăruiește Firea Înconjurătoare. Aceste Orânduiri cresc asemeni Ramurilor și Frunzelor Arborilor pe măsură ce primesc Hrana Adevărului de la Firea Înconjurătoare. Coroana acestor Orânduiri Geometrice de Putere depășesc cu mult limitele Trupurilor noastre. Pentru Ochii noștri, ele sunt invizibile, dar pentru Inimi acestea sunt Strălucitoare. Celor ce și-au așezat Mintea în Ascultarea Inimii, aceste Coroane ale Orânduielilor Geometrice de Putere,

Ucenicul nu este preocupat de Numele Treptelor ce urmează Treptei Înveșnicirii și a Treptei Înzeirii. Treptele Evoluției nu au Nume. Acestea sunt doar denumiri atribuite de Mintea Pământeană. Sunt Cuvinte prin care Mințile Oamenilor vor să facă o delimitare între Om, Om Înveșnicit și Zeu. Așa cum știi, omenii au obiceiul de a numi totul și de a atribui tot felul de Calități tuturor celor ce se manifestă în Viețile lor. Acest obicei le este pe de o parte folositor pentru că ei comunică aproape exclusiv prin limbaj și le este în același timp o piedică în înțelegerea comunicării nemijlocite. Numind totul te îndepărtezi de percepția și de înțelegerea Întregului, de Esența Manifestării Vieții, te îndepărtezi de Cunoașterea și de Înțelegerea Ființelor și a Ființării. Te îndepărtezi de tine însuți, de Inima ta căreia nu mai știi cum să-i asculți Șoaptele. Neștiind și neputând să-ți asculți Șoaptele propriei Inimi, nu ai cum să știi cum să asculți Șoaptele Pădurii, Șoaptele tuturor celorlalte

Iubirea de Mamă și cea de Copii este una, iar dorința de a respira în fiecare clipă alături, în aceiași odaie, este cu totul altceva. Iubirea de Mamă și de Tată și Iubirea Mamei și a Tatălui pentru Copiii lor este și se manifestă în Firescul Existenței. Dependența Copiilor față de prezența Părinților după ce aceștia își dobândesc Independența Ființării este ne-Firească. La fel este și Dependența Părinților de prezența Copiilor în preajma lor după dobândirea de către aceștia a Independenței Ființării. Aceste Atașamente ne-Firești ale unora de ceilalți se numesc Atașamente și locul din care izvorăsc este Mintea. Iubirea izvorăște din Inimă și de aceea nu cunoaște nici un fel de Dependență ori de Atașament. Izvorul Iubirii ajunge oriunde se află Părinții și Copiii acestora și nu poate fi oprit ori abătut din Calea sa de nici o Putere din Uni-Vers. Iubirea este de Bine Făcătoare și aduce în Viața celor ce o trăiesc Înfăptuiri Mărețe, dacă aceia sunt Stăruitori și Sârguincioși pe Calea lor.

Copacul cel Înalt se ridică ocrotitor în chip conștient tot mai sus în calea Fulgerelor Nopții pentru că el știe că de va fi atins de Focul Norilor, Lăstarii săi sunt și vor fi ocrotiți de cel Scund și că aceștia se vor înălța asemeni lui după ce Trupul său va fi mistuit. Prin ridicarea sa, el devine Scut pentru Lăstarii săi și pentru Ocrotitorul acestora. Cel Înalt devine Scut asemeni celui Scund, iar cel Scund dobândește Suplețea celui Înalt și permite Razelor Soarelui să lumineze Lăstarii celui Înalt. Cel Înalt și cel Scund își dăruiesc unul celuilalt Ocrotirea Ființării, așa cum Înțeleptul și Ucenicul aflat în Ascultarea Inimii sale, își Dăruiesc unul celuilalt Tainele Cunoașterii și Ființează în Adevăr. Pe măsură ce Înțeleptul Îndrumător și Ocrotitor, dăruiește Experiența sa Ucenicului, El primește la rândul său, Experiența acestuia și crește în Cunoaștere și în Înțelepciune. Echilibrul Ființării dintre cel Înalt și cel Scund este același cu Echilibrul Ființării dintre Înțelept și

Un Lucrător în Lumina Cunoașterii și a Înțelepciunii, este un Om ce a înțeles nefirescul Orânduielilor ridicate pe puterea arginților și pe truda sclavilor și nu va accepta niciodată să facă parte sau să slujească vreo asemeni Orânduire a ne-Firescului. Această Atitudine și Fermitate a Omului ce ființează prin Inteligența izvorâtă din Ființa sa și este Lucrătoare în Mintea sa Luminată de Cunoaștere, îl va ține departe de ne-Firescul lumii. Această Inteligență îi va aduce Înțelegerea că pentru a-și putea continua în Pace și pentru a aduce Deplinătate Înfăptuirilor sale Mărețe, el va alege să trăiască asemeni tuturor oamenilor cărora li se spune în chip ne-Firesc, oameni simpli. Va alege să nu împărtășească din Uriașa sa Cunoaștere tuturor, ci doar acelora ce îi vor cere Îndrumare, pentru că doar Sufletele acelor oameni vor vedea Lumina ce izvorăște din Sufletul său și doar în acele Minți a început să se manifeste Setea de Cunoaștere.  Paul Buică

Suntem Ipostaze și Manifestări ale Ființei Unice și putem în fiecare clipă să alegem să pășim pe Calea ce duce către Văpaia Focului cel Viu și Veșnic din care am izvorât. Putem să alegem în fiecare clipă, să fim una cu Ființa Unică ce ne-a izvorât din Sine. Calea Întoarcerii Acasă, este Calea Ucenicului, Calea Fiicei și Fiului ce au plecat în lume pentru a se desăvârși și pentru a se întoarce apoi Acasă Îmbogățiți în Cunoaștere și în Înțelepciune, pentru a lucra și pentru a spori și a dărui mai departe Pruncuțelor și Pruncilor lor, ceea ce au înfăptuit Părinții lor și tot ceea ce au înfăptuit și înfăptuiesc Ei Înșiși. Cine va înțelege Calea Ucenicului, va alege să pășească cu Iubire, cu Încredere, cu Răbdare, cu Fermitate, cu Demnitate și cu Detașare pe această Cale Unică. Alegerea Căii este Efectul Înțelegerii Cauzei pentru care ne-am întrupat, a Înțelegerii Menirii și a Temeiului existente ca Semințe în Inima fiecăreia și a fiecăruia dintre noi, a Înțelegerii Rostului pe care îl avem